Arhive categorie: Generale

#vizitainHD – ziua 3

Acest articol a fost scris în cadrul evenimentului Vizită în HD ← aici găsiţi toate articolele scrise pe această temă.

De fapt, asta a fost doar jumătate de zi, pentru că apoi am plecat din nou la drum spre Bucureşti. Însă, de departe, a fost cea mai faină zi, pentru că am avut parte de o surpriză minunată.

Pentru prima dată în viaţa mea am zburat cu planorul!! :D

_VIP2695Mulţumim Aeroclublui Deva că ne-a oferit această experienţă de neuitat!

Pentru cei ce nu cunosc, avionaşul ăsta nu are motor, în schimb are aripi foarte lungi şi merge aşa, pe aripile vântului :D
Este tras de o instalaţie pe cablu şi urcă foarte abrupt până pe la 400 m înălţime, după care începe să coboare, mai repede sau mai încet, în funcţie de măiestria pilotului sau de condiţiile atmosferice. Sau mai există varianta în care este tras de un avion, iar atunci poate urca până la mai multe mii de metri, zborul planat ajung la zeci, sute de kilometri distanţă.

În varianta cu cablu, un astfel de zbor durează 5-7 minute şi costă 12 euro (dacă am reţinut corect :P ). Senzaţia la urcare a fost înfricoşătoare pentru mine, se înfundă şi urechile de la schimbarea rapidă a presiunii, însă de îndată ce aparatul de zbor începe să planeze, senzaţia e minunată! Neavând motor, nu se aude niciun alt zgomot în afară de vânt şi pluteşti aşa fâl-fâl, vai, cât de fain :) Merită încercat!

Din păcate, forma carlingii e nepotrivită pentru poze, lasă tot felul de reflexii. Încercând să le evit, cred că am făcut 10 poze tot zborul :))

Continuă să citești

#vizitainHD – ziua 2

Acest articol a fost scris în cadrul evenimentului Vizită în HD ← aici găsiţi toate articolele scrise pe această temă.

Lotul de gimnaste junioare

Prima vizită pe care am făcut-o, de dimineaţă, a fost la Colegiul Naţional Sportiv „Cetate” Deva, unde am văzut fetele care se antrenează să devină campioane!

Este impresionant câtă muncă depun, zeci de ore de antrenament pe săptămână, plus program normal de şcoală. Nu e deloc uşor să faci performanţă, iar cel mai trist e că nici nu e răsplătită cum trebuie.

Cel mai interesant a fost că am putut să ne apropiem de fete mai mult decât s-a apropiat altcineva vreodată, iar asta o să vedeţi şi din pozele făcute cu ultra-wide angle :)
Continuă să citești

#vizitainHD – ziua 1

Acest articol a fost scris în cadrul evenimentului Vizită în HD ← aici găsiţi toate articolele scrise pe această temă.

Fermele ADO

Prima vizită pe care am făcut-o a fost la o fermă de vaci şi de legume, aşezată într-un loc de vis, la poalele Munţilor Retezat.

Munţii RetezatDa, ştiu ce vă întrebaţi, oare cum o fi să lucrezi într-un loc cu priveliştea asta? :)

Acolo, pe lângă vaci, mai creşteau tot felul de animăluţe, de la capre până la porci şi măgari (fără nicio analogie la sensul eufemistic al acestor cuvinte :)) )
Am văzut nişte porci chiar ciudăţei, despre care nici nu ştiam că există, cu blană creaţă, iar rasa lor se numeşte mangaliţa. Sunt o combinaţie între o rasă de porci originară din Ungaria şi porci mistreţi şi au fost crescuţi în Ardeal de peste 200 de ani.
Aparent, carnea lor conţine vestita Omega 3 şi este foarte sănătoasă şi gustoasă (asta confirm, că am mâncat acolo :D ).

Continuă să citești

#vizitainHD – prolog

Acest articol a fost scris în cadrul evenimentului Vizită în HD ← aici găsiţi toate articolele scrise pe această temă.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu prescurtarea judeţelor României, trebuie să fac precizarea că HD se referă la judeţul Hunedoara, şi nu la High Definition. :))

Am pornit la drum din Bucureşti, alături de Alex, Adriana, Cristian şi Irina, cu viteză maximă pe autostradă cale de 110 de km, până la Piteşti, pentru că apoi a venit Valea Oltului unde traficul walks like dead (=merge ca mortul). Şi chiar dacă vremea nu era prea grozavă, peisajul era foarte fain!
Bineînţeles, am făcut clasica oprire la OMV Valea Oltului :D

Pe Valea Oltului, în drum spre #vizitainHD

A photo posted by Vlad Ilaș (@vladycu) on

Până la Sibiu am mers tot aşa mai cătinel, însă de acolo până la Deva am avut încă vreo 100 de km de autostradă, aşa că media vitezei pentru tot traseul a fost de 94 km/h, ceea ce nu e rău pentru România. 4h 08min pentru aproximativ 400 de km e bine.

Şi trebuie să ştiţi că porţiunea aia de A1 e foarte faină, pentru că trece peste dealurile Transilvaniei, iar peisajul poate fi chiar spectaculos uneori! În orice caz, departe de plictisitoarele Bucureşti – Piteşti, Bucureşti – Ploieşti sau Autostrada Soarelui (exceptând porţiunea de lângă Cernavodă, care e super, tot pe dealuri :D )

Deci cei care vreţi să scăpaţi de Bucureşti în weekend, puteţi lua în considerare şi partea aceea foarte faină a ţării, nu mai mergeţi numai pe Valea Prahovei! Avem o ţară mare şi frumoasă, vizitaţi-o! :)
Iar dacă vreţi mai multe motive, poftim, vedeţi aici! :)

__
Vizită în HD 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift, AquaSaraHotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

Dragostea mea de dincolo de Prut. Experimentează Moldova! (galerie foto)

Moldova şi-a lansat la Bucureşti noul brand de ţară (au un site super mişto), şi imediat o să vorbim despre asta. Până atunci, însă, aş vrea să fac o scurtă introducere.

Eu iubesc tare mult Moldova şi mă doare că peste Prut sunt numai şase poduri rutiere şi două feroviare. Şi mai mult decât atât mă doare că există o graniţă, ca şi cum te-ai duce în altă ţară…
Iar pentru mine nu va fi niciodată vreo diferenţă între cele două „Moldove”, aşa cum probabil nici Ştefan cel Mare n-avea sentimente diferite în funcţie de malul Prutului pe care se afla. Cred că iubea deopotrivă fiecare părticică a ţării pe care o conducea.

Şi pentru că v-am povestit puţin despre substratul emoţional care mă leagă de Moldova, vă rog să mă înţelegeţi că mi-e greu, de fiecare dată când scriu. Cred că mi-a luat o oră să scriu aceste câteva rânduri, pentru că niciodată nu mi se pare că ceea ce scriu sună la fel de măreţ precum gândurile şi sentimentele pe care le am. Şi scriu, şi şterg, şi iar scriu şi la final tot nu-mi place :)
Ca idee, primul articol pe care l-am scris pe acest blog a fost chiar Dorul Basarabiei.

Logo Moldova

Logo Moldova

După cum puteţi vedea, noul logo turistic al Moldovei este foarte frumos, iar pe negru arată minunat. Şi este foarte, foarte românesc!!
Are culorile acelea de pe ţoalele bunicii, de la ţară, sau de pe ia românească. Motivul logo-ului răsună folclor prin toţi porii. De fapt, el vrea să cuprindă, prin însemnele care-l alcătuiesc şi modul în care a fost desenat, următoarele aspecte: fructele, tradiţiile, vinurile, religia, folclorul, ospitalitatea şi… legumele :D

Dragii mei, vizitaţi Moldova! Vă recomand cu toată căldura să faceţi asta, pentru mâncarea gustoasă, specifică şi României, pentru vinurile excepţionale pe care le produc, pentru peisajele încă nealterate atât de mult de „civilizaţia” modernă, pentru cetăţile, bisericile şi mânăstirile Evului Mediu sau doar pentru viaţa simplă pe care o putem găsi din ce în ce mai rar pe unde mergem. Mă rog, eu aş vizita-o şi pentru fetele frumoase de acolo, dar poate ăsta sunt doar eu :P

logo-moldova-turismMoldova este foarte plină de România, să ştiţi. Ei sunt la curent cu ştirile din România, au posturi de radio şi TV româneşti şi cunosc mult mai multe decât cunoaştem noi despre Moldova. Din păcate…
Eu am să încerc pe cât posibil să schimb asta şi promit să mă implic mai mult în promovarea şi descoperirea Moldovei la noi în ţară.

Nu uitaţi: din păcate, trebuie să deţineţi un paşaport valabil pentru a intra în Moldova. Nu este nevoie de viză, totuşi.
Şi încă ceva: ţineţi minte că oamenii ăia au fost minţiţi şi supuşi propagandei ruseşti, anti-româneşti, decenii de-a rândul, iar mentalităţile se schimbă, dar este nevoie de timp.
Mergeţi acolo cu inima curată şi veţi fi primiţi cu căldură peste tot.

Haideţi să aducem Basarabia în România! Împreună putem face asta, pentru că mulţi mici sunt mai puternici decât unul mare!

M-aş opri aici, însă nu mă lasă inima să nu vă arăt câteva poze din excursia mea în Moldova de toamna trecută. Pentru că o imagine face cât cine ştie câte cuvinte, sper să vă motiveze şi mai mult să vizitaţi Moldova.

Continuă să citești

Stimate client…

Am scris acest articol în noaptea de 19 februarie, imediat după Social Media Summit 2015.

… duceţi-vă dracului! :)) Cam aşa ar suna situaţia pe care urmează să o descriu.

Pe de o parte
Te chinui să oferi o interfaţă elegantă şi profesională afacerii tale, înveţi angajaţii cum să se poarte cu clienţii, să-i salute, să le mulţumească etc.
Şi investeşti mult în treaba asta, pentru că vrei să te diferenţiezi de ceilalţi, vrei să fii altfel… însă…

Pe de altă parte
Atunci când un client are o cerinţă simplă de la tine şi tu poţi să-l mulţumeşti extrem de uşor, tu alegi varianta „nu-ţi convine, du-te acasă nemulţumit, îmi asum asta” doar din cauza unei decizii*, care (după judecata mea) nu are logică.

Ok, să vă explic acum. Am fost ieri la Social Media Summit, unde a venit ca speaker unul dintre co-proprietarii Calif, iar în sală se afla şi o clientă nemulţumită, ceea ce a iscat o mică discuţie acolo.
Bun, acest lanţ de mâncare fast-food, Calif, este foarte implicat în social media, campanii etc. şi a introdus pentru o lună de zile 3 reţete noi de kebab, preparate de 3 blogări: Cismaru, Mariciu şi Ivo. Ah, şi au luat decizia ca acele reţete să nu poată fi alterate în niciun fel. (*)
Biz Kebab Mariciu, conţine, printre altele, şi stafide*.

Clienta nemulţumită are o prietenă care e alergică la stafide*. Însă fata aia, alergică cum e, îşi dorea să mănânce un kebab Mariciu, nu ştiu din ce motiv. Poate că avea fantezii sexuale cu Mariciu, nici nu contează. Aşa voia ea, un Mariciu. Fără stafide!

Şi n-au vrut să-i dea, pentru că ei luaseră o decizie*! Ei, asta eu nu pot să accept. Adică tu ai posibilitatea de a face un client mulţumit, fericit, dar preferi să-l trimiţi acasă mâhnit şi cu dezgust, pentru că n-ai vrut să-l serveşti? Şi-mi spui că-ţi asumi asta?
Nu, nu înţeleg şi gata!

Explicaţia a fost că există şi alte produse, cele originale Calif, care pot fi customizate în anumite feluri. Dar eu am un fix, cum şi tu, dealtfel, ai un fix. Însă fixul meu ar trebui să aibă întâietate, având în vedere că eu sunt client, iar ceea ce ţi-am cerut nu e o idioţenie şi nu e nici imposibil…

Tu, pentru că mă laşi să plec nemulţumit, n-ai nicio scuză. Oricâte scuze ţi-ai găsi.

Disclaimer: Întâmplarea face să fie acest exemplu, însă situaţia se poate extrapola pentru orice alt business din ţara asta. Şi adună toate frustrările mele în legătură cu serviciile proaste pe care a trebuit să le suport de-a lungul vieţii.
Nu vreau să înţelegeţi greşit, n-am nicio problemă cu Calif sau cu produsele lor. Sunt foarte ok.
Problema mea este diferenţa între abordarea acestei probleme şi strategia lor, mi se pare că aceste două lucruri se bat cap în cap. Şi mi-ar plăcea să aflu şi părerea voastră, în comentarii.

McDonald’s lansează un burger nou: 1955

Ieeei, după ce a fost lansat de ani buni prin alte state europene, iată că a ajuns şi în Românica noastră acest burger, 1955 pe numele său. Asta cică era reţeta originală cu care a început domnul Ray Kroc expansiunea McDonald’s, promovând calitatea şi constanţa produselor. Mai exact, un burger să aibă acelaşi gust şi în Alaska, şi în Alabama. Chiar şi în Ferentexas! :))

Mulţimea flămândă aşteaptă cu poftă. Vorba lungă... foamea omului, cum ar zice o veche vorbă românească

Mulţimea flămândă aşteaptă cu poftă.
Vorba lungă… foamea omului, cum ar zice o veche vorbă românească

Aşa ar suna povestea lor, a McDonald’s. A mea… e mai palpitantă, dar v-o spun acum.
Mi-a zis o prietenă care e ceva #SocialMediaSuperWoman că este un blog meet la 6, la mec la Romană. M-au năpădit amintirile anilor 2000, de când eram blogăr şi-am zis că nu se poate să ratez să fiu blogăr din nou.

Am luat taxiu’, m-am întâlnit cu fata… şi mă gândeam că o să găsim lumea undeva în faţă la mec. Nu era nimeni. Pff, ciudată viaţă. Hai înăuntru, poate-s acolo.
Când colo, hop, juma de restaurant era rezervat, cu un nene BGS şi vreo doo domniţe frumos îmbrăcate care păzeau intrarea în zona exclusivistă.
Fata-şi spune numele, e găsită pe listă, intră tăt fain şi mă abandonează, mă lasă al nimănui. Io… deja mă gândeam să le spun că mă cunoaşte lumea, să strig Cristian, Andra, Bursuc, mister Tudoraaan, hai, bagă-mă şi pe mine terogterogterog, că nu vorbeam serios când am zis că nu mi-a plăcut freza ta de viking, glumeam, ce naiba etc. Şi cum mă fâstâceam pe-acolo, cu gândul la alegerile încă proaspete în mintea mea…

Nu vă supăraţ’, aveţ’ cumva liste suplimentare?

Bingo! Am intrat! Nu aveam nicio idee despre ce se va întâmpla acolo, dar speram că poate beau şi eu un suc sau o cafea mok, tot e bun, măcar n-am spart banii chiar degeaba pe taxiu.

Hai, nene, mai repede, că e gol maţu'!!

Hai, nene, mai repede, că e gol maţu’!!

Ceea ce am avut să aflu mai departe mi-a depăşit toate aşteptările! McDonald’s lansează un burger nou, iar toţi cei prezenţi vor avea să-l încerce în premieră mondială naţională, hoooray!
Am avut un mic orgasm gastric în acele momente. Minunat preludiu!

Dar, ca să vedeţi cum e viaţa, ca o scară, te ridică, te coboară, am aflat că înainte de toate vor fi trei blogări cu norocul scris în frunte, care vor degusta primii şi vor trebui să ghicească ingredientele din noul burger.

Hai, graşilor, haliţi mai repede, umfla-vi-se-v-ar rânza-n voi!

Hai, graşilor, haliţi mai repede, umfla-vi-se-v-ar rânza-n voi!

STOP! Trebuie să vă atrag atenţia, am făcut o construcţie gramaticală excepţională care trebuie contemplată puţin. umfla-vi-se-v-ar :))

Lasă gustatul, bagă mai repede! Hamburgării n-au sentimente, aşa cum are prietena ta. Fii rapid, n-o să-l răneşti!

Lasă gustatul, bagă mai repede! Hamburgării n-au sentimente, aşa cum are prietena ta.
Fii rapid, n-o să-l dezamăgeşti!

Ieeeei, ingredientele au fost dezvăluite, ceapă caramelizată mmmmmbun :D
Roşii proaspete, le-a cules un turc rapid din părculeţul ăla de la Romană din spate, le-a spălat puţin şi gata!

Hai, mai bine să nu mai vorbim, e suficient!!

Hai, mai bine să nu mai vorbim, e suficient!!

Şi de-aici nu mai există poze. Vă zic doar că am avut norocul să mănânc doi burgeri. Mă rog, unul avea o guriţă mică muşcată din el…

Mergeţi şi gustaţi, mie mi-a plăcut. E bunuţ. N-am idee la ce preţ îl bagă, că şi asta e destul de important. Însă tare am impresia că e tot un produs de ăsta temporar şi ţine doar până pe 2 aprilie, deci fuck you mulţumesc, McDonald’s, că la plecare mi-ai dat şi două vouchere cu care să achiziţionez fără plată meniuri 1955 medium. Mulţam fain, chiar apreciez!

Hai, poftă mare s-avem, s-aveţi…

#priNeamt ediţia a III-a

Bun, nici nu ştiu cu ce să încep. Dacă aş spune că a fost cel mai fain eveniment pe online la care am participat până acum, ar însemna să dezvălui prea repede concluzia?

Am ajuns la Piatra Neamţ pe 4 septembrie, la Hotel Central Plaza **** (da, da, de 4 stele, lucs :D )

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car.

Review: Burgerbar Dorobanţi

Iată că, la invitaţia Ioanei, am ajuns şi în cel mai nou restaurant Burgerbar, deschis oarecum recent pe Calea Dorobanţilor, chiar lângă Paul (care se poate vedea pe harta de mai jos).
Plănuisem de ceva timp să ajung acolo, aşa că am fost bucuros să răspund afirmativ :)

E uşor de găsit, scrie mare BURGERBAR şi au o văcuţă simpatică drept logo.

Locaţie Burgerbar

Locul de luat masa este la demisol, într-o încăpere destul de mică. Când am fost eu era cald acolo, însă mi s-a spus că vor să monteze un aparat de aer condiţionat cât de curând.

Mâncarea

De data asta mi-am luat un Cheeseburger (200g carne), pentru că nu mă simţeam în stare să dau gata un Big Boy (300g carne). Carnea a fost făcută medium, pe gustul meu :D
Îmi place foarte mult la Burgerbar că primeşti toate sosurile pe care le au în ofertă (Chipotle, French, Ranch, Barbeque, Aioli), la discreţie. Şi-s bune tare!!

Cheeseburger BurgerbarCheesburger BurgerbarAm încercat şi un milkshake împreună cu o clătită cu îngheţată şi fructe de pădure, pe care o recomand călduros.

Clătită BurgerbarBurgerbar este un loc foarte bun de luat micul dejun, având şi un meniu special în sensul ăsta. Eu am mers acolo seara, şi aveam oricum poftă de burger, dar cine ştie, poate o să mă prindă şi pe mine vreodată dimineaţa pe Dorobanţi şi voi încerca :))

Meniu mic dejun BurgerbarAm avut plăcerea să-l cunosc şi pe bucătarul din spatele produselor Burgerbar, chef Uri Melinger, care este un tip tânăr, foarte fain şi cu simţul umorului (am avut câteva schimburi de replici amuzante). Este israelian de origine română, însă mai degrabă conversezi cu el în engleză.

A fost, din nou, o experienţă plăcută şi cu siguranţă le voi mai călca pragul, fie aici în Dorobanţi, fie în Centrul Vechi.
Despre restaurantul Burgerbar din Centrul Vechi am mai scris astă iarnă, când am fost acolo pentru prima dată şi am rămas plăcut impresionat.

Burgerbar

Sandalandala – the coolest new place in town (foto)

Galeria foto este la finalul articolului!

În Vama Veche…

Care de fapt e sat, nu oraş, dar ne permitem să folosim termenul town de dragul expresiei :D
Sandalandala noaptea
Am ajuns weekend-ul trecut în Vamă, chitit să merg la mare, indiferent ce-o fi. Că se anunţau ploi, furtuni, tunete, fulgere, nu m-a interesat nimic. Putea să şi ningă, mergeam acolo, stăteam pe-o terasă cu o bere şi mă uitam cum ninge vara în mare :))

În fine, n-am avut cu cine să merg, aşa că am plecat „singur” la mare şi am apelat la carpooling.ro, de unde am mai găsit 3 călători cu care să împart timpul şi costurile :)

Mi-am luat cu mine cortul şi toate cele, deşi nu ştiam unde o să stau. Dar citisem pe net despre Sandalandala şi m-am gândit că dacă găsesc loc liber, acolo mă instalez.
Ceea ce s-a şi întâmplat. Vineri noaptea am ajuns în Vama Veche şi m-am dus direct la camping.

Primele impresii

Era puţină coadă la intrare, lumea aştepta să facă check-in-ul. Angajaţii erau drăguţi şi săritori, iar fetele frumoase de-a dreptul :D
Am completat un formular specific unităţilor de cazare, apoi am plătit în avans 70 de lei pentru două zile, însemnând taxa de cort, taxa de persoană şi taxa de parcare a maşinii.

Am primit o brăţară (cum sunt la concerte) pe care trebuia să o ţin la mână pe perioada şederii, ceea ce mi s-a părut puţin neplăcut, pentru că m-am cam bronzat cu urmă :))
Însă i-am descoperit utilitatea când am ajuns în camping în prima dimineaţă şi era uşa încuiată. Atunci am observat că are pe ea un cod de bare şi că există un cititor de coduri la intrare, care, ca prin magie, mi-a deschis uşa :D

Când intri prima dată în curte la Sandalandala, observi ce frumos e aranjat, totul e făcut cu gust şi foarte îngrijit. Câţiva pereţi plini de sandale fac imediat legătura cu numele camping-ului.
Pluteşte un aer boem pe-acolo, atmosfera e relaxantă, în jur vezi oameni frumoşi, zâmbitori…

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut foarte-foarte mult zona duşurilor şi a toaletelor, pentru că pe lângă amenajarea interesantă, curăţenia era la ea acasă. Iar mesajele de pe uşile toaletelor şi duşurilor erau… deliciu :))
Aş putea aminti hocus, pocus, preparatu’, vrei să stăm aici până la noapte?, ai venit cu tunu’?, chiar crezi că nu miroase?, salut, faţă pământie!, la toalete sau în doi vă stă mai bine goi, eşti frate cu-n ardei, scoatem furtunul, la duşuri. Dar vedeţi voi mai multe în galeria foto de la finalul articolului.
Continuă să citești