Anul acesta a fost prima dată când Muzeul CFR a fost deschis în cadrul Nopţii muzeelor. Deci lumea nu prea ştia şi nu a fost chiar super-aglomerat
Am putut să simt chiar de la intrare mirosul comunist. Sigur trebuie să ştiţi mirosul ăla specific…
Primul lucru care mi-a atras atenţia acolo a fost evoluţia construcţiei de căi ferate în perioada 1869-1879. Ataşez o poză comparativă, aşa cum am putut să o fac, că nu se putea ajunge peste tot.
După cum se poate vedea, în 1869 erau două linii de cale ferată – Suceava-Roman şi Bucureşti-Giugiu – însumând 170 de km. După doar 10 ani, lungimea lor ajunsese la 1378 de km, matematica simplă arătându-ne că s-au construit încă 1208 km, adică 330 de metri de cale ferată pe zi. Cu tot cu gări şi toate cele necesare rulării şi întreţinerii trenurilor cu aburi. Gândiţi-vă acum în ce ritm se construieşte în România zilelor noastre. Ce s-a schimbat de atunci?
Bonus: observaţi graniţele şi vecinii României din perioada respectivă, cât şi efectele războiului ruso-turc de la 1877-1878.
Am văzut şi biroul lui Anghel Saligny, cât şi o poză cu impresionantul său pod peste Dunăre, grav avariat în urma unor bombardamente în 1944.
Ei, asta a fost ceva absolut impresionant, mai ales pentru mine, care sunt pasionat de trenuri. Diorama a fost realizată de către Trains Addicted şi cred că a costat cât o maşină scumpă
Dacă vă interesează, puteţi vedea pe site-ul lor ce complexe sunt locomotivele, cu tracţiune pe toate axele, alimentare prin pantograf, cu motor cu transmisie cardanică etc.
SFÁRĂ s. f. Miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios. ◊ Expr. A da sfară în țară (sau, rar, în sat, în mahala etc.) = a da de știre, a răspândi o veste. [Var.: șfáră s. f.] – Din sl. skvara.
Sursa: DEX ’98 (1998)
Ştim că pe vremuri erau folosite focurile de semnalizare pe dealuri şi coline, pentru a anunţa mai repede o primejdie iminentă. Astfel, putem să ne dăm seama foarte uşor că expresia vine tocmai de la această acţiune de a aprinde focuri, care să facă fum, să fie văzute…
În schimb, sfoara e… doar o sfoară. Nu anunţă nimic, nu răspândeşte nicio veste. În cazul nostru e doar o transformare a cuvântului sfară, care pentru multă lume nu înseamnă nimic, drept urmare a fost înlocuit cu un cuvânt mai familiar.
Aşadar, folosind corect şi frumos limba română, vom spune a da sfară în ţară.