Arhive etichetă: Moldova

Descoperă Moldova! – ziua 2

După o noapte de somn binemeritată la Hotel Codru**** din Chişinău, unde am fost cazaţi pe toată perioada evenimentului, am pornit din nou la drum, pentru a vizita vinăria Et Cetera.

Şi cum ne îndreptam încet spre sud, pe drumurile frumoase ale Moldovei, ne mai uitam pe geam…

Peisaj moldovenesc… mai făceam o cântare, să treacă vremea…

Mircea, cântând la mandolină
Continuă să citești

Descoperă Moldova! – ziua 1

Paradoxul situaţiei mele este că eu întâi am Redescoperit Moldova, abia apoi am Descoperit-o :))

După cum spunea şi poetul Cezar Ivănescu, iar mai apoi Tudor Gheorghe într-o melodie, m-a prins dorul de Moldova, aşa că am acceptat imediat invitaţia Svetlanei de a descoperi Moldova :) (chiar, am învăţat, în sfârşit, să pronunţ Svetlana şi nu Zvetlana :D )

Drumul de la Iaşi la Albiţa merge paralel cu graniţa şi pe alocuri se apropie foarte tare de Prut, iar eu mă uitam în stânga, să admir Moldova, pierzând atenţia de la drum… până a venit o curbă pe care am observat-o în ultimul moment… şi-apoi am încercat să mă uit mai mult în faţă :))

Eu am ajuns acolo ultimul din grup, dar cu dorul cel mai mare! :D Şi din acest motiv am mers direct la Cricova, unde oamenii mă aşteptau cu nerăbdare.
Despre Cricova trebuie să ştiţi că este un adevărat oraş subteran, care a apărut, practic, din fostele mine de calcar. De fapt, de acolo încă se fac excavări, drept urmare cramele se extind mereu.

Beciurile Cricova adăpostesc şi Colecţia Naţională de Vinuri, adică o mulţime de vinuri istorice, atât din Moldova, cât şi din alte părţi ale lumii. În total, 1,3 milioane de sticle, care au o valoare inestimabilă.
Trebuie să reţineţi că lungimea galeriilor de acolo depăşeşte 80 de km, iar temperatura este constantă pe toată perioada anului, între 10 – 12 °C, ceea ce crează un mediu foarte bun pentru depozitarea vinurilor. Adâncimea la care se află oraşul subteran variază între 30 m şi 80 m, în funcţie de relieful de deasupra.

Dacă vă pasionează subiectul, pe Wikipedia puteţi găsi mai multe informaţii, sunt foarte interesante!
Şi neapărat, nu uitaţi sloganul acestei vinării, mi se pare genial: NOMEN EST OMEN. Adică, într-o traducere liberă, numele este un semn :)

__
Acest articol a fost scris în cadrul infotripului Descoperă Moldova, organizat de către USAID CEED II, susținut de Chateau VartelyPurcariCricovaEt ceteraMimiVinăria PoianaPerna MeaOldComMateiTatrabisAgro pensiunea Butuceni și găzduit de către Orheianca.eu.

Dragostea mea de dincolo de Prut. Experimentează Moldova! (galerie foto)

Moldova şi-a lansat la Bucureşti noul brand de ţară (au un site super mişto), şi imediat o să vorbim despre asta. Până atunci, însă, aş vrea să fac o scurtă introducere.

Eu iubesc tare mult Moldova şi mă doare că peste Prut sunt numai şase poduri rutiere şi două feroviare. Şi mai mult decât atât mă doare că există o graniţă, ca şi cum te-ai duce în altă ţară…
Iar pentru mine nu va fi niciodată vreo diferenţă între cele două „Moldove”, aşa cum probabil nici Ştefan cel Mare n-avea sentimente diferite în funcţie de malul Prutului pe care se afla. Cred că iubea deopotrivă fiecare părticică a ţării pe care o conducea.

Şi pentru că v-am povestit puţin despre substratul emoţional care mă leagă de Moldova, vă rog să mă înţelegeţi că mi-e greu, de fiecare dată când scriu. Cred că mi-a luat o oră să scriu aceste câteva rânduri, pentru că niciodată nu mi se pare că ceea ce scriu sună la fel de măreţ precum gândurile şi sentimentele pe care le am. Şi scriu, şi şterg, şi iar scriu şi la final tot nu-mi place :)
Ca idee, primul articol pe care l-am scris pe acest blog a fost chiar Dorul Basarabiei.

Logo Moldova

Logo Moldova

După cum puteţi vedea, noul logo turistic al Moldovei este foarte frumos, iar pe negru arată minunat. Şi este foarte, foarte românesc!!
Are culorile acelea de pe ţoalele bunicii, de la ţară, sau de pe ia românească. Motivul logo-ului răsună folclor prin toţi porii. De fapt, el vrea să cuprindă, prin însemnele care-l alcătuiesc şi modul în care a fost desenat, următoarele aspecte: fructele, tradiţiile, vinurile, religia, folclorul, ospitalitatea şi… legumele :D

Dragii mei, vizitaţi Moldova! Vă recomand cu toată căldura să faceţi asta, pentru mâncarea gustoasă, specifică şi României, pentru vinurile excepţionale pe care le produc, pentru peisajele încă nealterate atât de mult de „civilizaţia” modernă, pentru cetăţile, bisericile şi mânăstirile Evului Mediu sau doar pentru viaţa simplă pe care o putem găsi din ce în ce mai rar pe unde mergem. Mă rog, eu aş vizita-o şi pentru fetele frumoase de acolo, dar poate ăsta sunt doar eu :P

logo-moldova-turismMoldova este foarte plină de România, să ştiţi. Ei sunt la curent cu ştirile din România, au posturi de radio şi TV româneşti şi cunosc mult mai multe decât cunoaştem noi despre Moldova. Din păcate…
Eu am să încerc pe cât posibil să schimb asta şi promit să mă implic mai mult în promovarea şi descoperirea Moldovei la noi în ţară.

Nu uitaţi: din păcate, trebuie să deţineţi un paşaport valabil pentru a intra în Moldova. Nu este nevoie de viză, totuşi.
Şi încă ceva: ţineţi minte că oamenii ăia au fost minţiţi şi supuşi propagandei ruseşti, anti-româneşti, decenii de-a rândul, iar mentalităţile se schimbă, dar este nevoie de timp.
Mergeţi acolo cu inima curată şi veţi fi primiţi cu căldură peste tot.

Haideţi să aducem Basarabia în România! Împreună putem face asta, pentru că mulţi mici sunt mai puternici decât unul mare!

M-aş opri aici, însă nu mă lasă inima să nu vă arăt câteva poze din excursia mea în Moldova de toamna trecută. Pentru că o imagine face cât cine ştie câte cuvinte, sper să vă motiveze şi mai mult să vizitaţi Moldova.

Continuă să citești

Dorul Basarabiei…

Of, nici nu ştiu cum să încep… Hai cu videoclipul :)

Ion Paladi și Orchestra „Lăutarii” – Dorul Basarabiei

Nu am mai văzut niciodată un videoclip atât de complex şi de bine realizat la o melodie populară. Este… emoţionant…

Cele noi, poduri stricate…

Povestea e cutremurătoare şi e atât de bine reprezentată încât poate să-ţi rupă inima pe „mute”.
Pornind de la micile detalii precum florile legate mereu cu steagul României, ziarul, bariera instalată pe calea ferată, schimbarea panoului de la magazinul de pâine, pozele cu Lenin şi Stalin deasupra tablei, copiii în uniforme sau, în general, ascunderea indentităţii româneşti cu orice preţ şi până la jocul actoricesc, coloristica înspre sepia sau modul de filmare şi de montare a imaginilor, toate aceste aspecte sunt absolut de excepţie.

Vă rog să-l mai urmăriţi o dată, cu atenţie sporită. Şi încă o dată, şi tot aşa…

Felicitări tuturor oamenilor care au lucrat la această operă de artă, inclusiv lui Ion Paladi pentru melodia foarte frumoasă. Eu… mă înclin!