Arhive categorie: Personale

Descoperă Moldova! – ziua 2

După o noapte de somn binemeritată la Hotel Codru**** din Chişinău, unde am fost cazaţi pe toată perioada evenimentului, am pornit din nou la drum, pentru a vizita vinăria Et Cetera.

Şi cum ne îndreptam încet spre sud, pe drumurile frumoase ale Moldovei, ne mai uitam pe geam…

Peisaj moldovenesc… mai făceam o cântare, să treacă vremea…

Mircea, cântând la mandolină
Continuă să citești

Descoperă Moldova! – ziua 1

Paradoxul situaţiei mele este că eu întâi am Redescoperit Moldova, abia apoi am Descoperit-o :))

După cum spunea şi poetul Cezar Ivănescu, iar mai apoi Tudor Gheorghe într-o melodie, m-a prins dorul de Moldova, aşa că am acceptat imediat invitaţia Svetlanei de a descoperi Moldova :) (chiar, am învăţat, în sfârşit, să pronunţ Svetlana şi nu Zvetlana :D )

Drumul de la Iaşi la Albiţa merge paralel cu graniţa şi pe alocuri se apropie foarte tare de Prut, iar eu mă uitam în stânga, să admir Moldova, pierzând atenţia de la drum… până a venit o curbă pe care am observat-o în ultimul moment… şi-apoi am încercat să mă uit mai mult în faţă :))

Eu am ajuns acolo ultimul din grup, dar cu dorul cel mai mare! :D Şi din acest motiv am mers direct la Cricova, unde oamenii mă aşteptau cu nerăbdare.
Despre Cricova trebuie să ştiţi că este un adevărat oraş subteran, care a apărut, practic, din fostele mine de calcar. De fapt, de acolo încă se fac excavări, drept urmare cramele se extind mereu.

Beciurile Cricova adăpostesc şi Colecţia Naţională de Vinuri, adică o mulţime de vinuri istorice, atât din Moldova, cât şi din alte părţi ale lumii. În total, 1,3 milioane de sticle, care au o valoare inestimabilă.
Trebuie să reţineţi că lungimea galeriilor de acolo depăşeşte 80 de km, iar temperatura este constantă pe toată perioada anului, între 10 – 12 °C, ceea ce crează un mediu foarte bun pentru depozitarea vinurilor. Adâncimea la care se află oraşul subteran variază între 30 m şi 80 m, în funcţie de relieful de deasupra.

Dacă vă pasionează subiectul, pe Wikipedia puteţi găsi mai multe informaţii, sunt foarte interesante!
Şi neapărat, nu uitaţi sloganul acestei vinării, mi se pare genial: NOMEN EST OMEN. Adică, într-o traducere liberă, numele este un semn :)

__
Acest articol a fost scris în cadrul infotripului Descoperă Moldova, organizat de către USAID CEED II, susținut de Chateau VartelyPurcariCricovaEt ceteraMimiVinăria PoianaPerna MeaOldComMateiTatrabisAgro pensiunea Butuceni și găzduit de către Orheianca.eu.

Ai până în 30 de ani? Ai aflat răspunsurile?

Am început să scriu articolul ăsta pe 17 septembrie 2014… ei bine, mi-a luat ceva timp să-l termin :)) Am primit o leapşă (ah, so cute, îmi aduce aminte de începuturile mele în blogging, prin 2007, când era plin de lepşe) de la Oana Oana Vitamina 0 :D

1. Ce îţi place cu adevărat să faci şi nu faci?

Cel mai ciudat e că nu ştii ce îţi place şi ce nu… până nu încerci. Dacă e să mă raportez doar la ce am încercat deja, cred că fac ce-mi place cu adevărat: fotografiez şi sunt liber! :)

2. Ce doreşti să realizezi şi care este motivaţia ta?

Îmi doresc să văd cât mai mult din lumea asta. Aş fi zis că pe toată, dar hai să ne oprim totuşi la ceva realizabil :D
Motivaţia e simplă: cred că experienţele contează cel mai mult, cu astea rămâi.

3. Ce aventuri ai vrea să ai?

Numai cu femei frumoase :))

4. Prin ce formă de creativitate îţi este cel mai lesne să te exprimi?

Îmi place să scriu, din păcate mi-e tare lene şi fac asta destul de rar. Cred că pot să mânuiesc cuvintele destul de bine :)
Şi îmi place să fotografiez, posibil să fie ăsta punctul meu forte. Uite, să nu zici că te mint:

Biserica din Pleşa

© vladilas.ro

5. Ai reuşit să realizezi ceva ieşit din comun?

Cred că da. Adică am avut unele fotografii destul de cunoscute, cel mai bun exemplu fiind asta de la protestele de stradă din Bucureşti, ianuarie 2012, care a ajuns celebră atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

Băiat spunând „te iubesc” unui jandarm, în timpul protestelor din Bucureşti (14 ianuarie 2012)http://vladilas.ro 2012

Posted by vladilas.ro – fotografie on Saturday, January 14, 2012

6. Trăieşti cu adevărat sau pur şi simplu îţi duci cumva existenţa?

De vreo juma’ de an, de când am renunţat la serviciul clasic de la 8 la 5 şi am devenit fotograf full-time şi freelancer, cred că am început să trăiesc tot mai mult.
Dar mi-am dus, cumva, existenţa… prea mult. Şi sper să nu mă mai întorc niciodată la stilul acela de viaţă, pentru că îmi place prea mult cel nou, de care mă bucur acum :)

7. Cum vrei să fie viaţa ta de familie?

Fericită. De asta-mi vine tare greu să mă gândesc la viaţa de familie, pentru că ar presupune să găsesc o fată cu care să fiu prieten tare bun şi să ne înţelegem minunat.
Da, aş vrea să fie fericită :)

8. Ce anume te îngrijorează cel mai tare?

Îmbătrânesc. Asta e cea mai mare grijă a vieţii mele, momentan. Mă îngrijorează gândul că mai am puţin şi împlinesc 30 de ani şi nu vreau asta :(

9. Care sunt oamenii care te fac să te simţi prost în pielea ta?

Nu ştiu, nu prea am complexe de astea de inferioritate. Însă mă simt mai prost când întâlnesc pe altcineva mai deştept ca mine :))
Ştiu, ciudat, nici eu nu credeam că există aşa ceva, dar… :))

10. Ce te face fericit?

Paradoxal, cea mai scurtă întrebare din acest „decalog” necesită cel mai complex răspuns.
Multe lucruri mă fac fericit, de la un borcan de Nutella până la dragostea celor dragi, de la o piesă faină până la primul sărut ce s-a lăsat aşteptat… reuşitele, experienţele faine, hmm, sunt atât de multe motive de fericire pe lumea asta…

Eu, însă, sunt trist acum. Tocmai s-a terminat borcanul de Nutella :(

Dragostea mea de dincolo de Prut. Experimentează Moldova! (galerie foto)

Moldova şi-a lansat la Bucureşti noul brand de ţară (au un site super mişto), şi imediat o să vorbim despre asta. Până atunci, însă, aş vrea să fac o scurtă introducere.

Eu iubesc tare mult Moldova şi mă doare că peste Prut sunt numai şase poduri rutiere şi două feroviare. Şi mai mult decât atât mă doare că există o graniţă, ca şi cum te-ai duce în altă ţară…
Iar pentru mine nu va fi niciodată vreo diferenţă între cele două „Moldove”, aşa cum probabil nici Ştefan cel Mare n-avea sentimente diferite în funcţie de malul Prutului pe care se afla. Cred că iubea deopotrivă fiecare părticică a ţării pe care o conducea.

Şi pentru că v-am povestit puţin despre substratul emoţional care mă leagă de Moldova, vă rog să mă înţelegeţi că mi-e greu, de fiecare dată când scriu. Cred că mi-a luat o oră să scriu aceste câteva rânduri, pentru că niciodată nu mi se pare că ceea ce scriu sună la fel de măreţ precum gândurile şi sentimentele pe care le am. Şi scriu, şi şterg, şi iar scriu şi la final tot nu-mi place :)
Ca idee, primul articol pe care l-am scris pe acest blog a fost chiar Dorul Basarabiei.

Logo Moldova

Logo Moldova

După cum puteţi vedea, noul logo turistic al Moldovei este foarte frumos, iar pe negru arată minunat. Şi este foarte, foarte românesc!!
Are culorile acelea de pe ţoalele bunicii, de la ţară, sau de pe ia românească. Motivul logo-ului răsună folclor prin toţi porii. De fapt, el vrea să cuprindă, prin însemnele care-l alcătuiesc şi modul în care a fost desenat, următoarele aspecte: fructele, tradiţiile, vinurile, religia, folclorul, ospitalitatea şi… legumele :D

Dragii mei, vizitaţi Moldova! Vă recomand cu toată căldura să faceţi asta, pentru mâncarea gustoasă, specifică şi României, pentru vinurile excepţionale pe care le produc, pentru peisajele încă nealterate atât de mult de „civilizaţia” modernă, pentru cetăţile, bisericile şi mânăstirile Evului Mediu sau doar pentru viaţa simplă pe care o putem găsi din ce în ce mai rar pe unde mergem. Mă rog, eu aş vizita-o şi pentru fetele frumoase de acolo, dar poate ăsta sunt doar eu :P

logo-moldova-turismMoldova este foarte plină de România, să ştiţi. Ei sunt la curent cu ştirile din România, au posturi de radio şi TV româneşti şi cunosc mult mai multe decât cunoaştem noi despre Moldova. Din păcate…
Eu am să încerc pe cât posibil să schimb asta şi promit să mă implic mai mult în promovarea şi descoperirea Moldovei la noi în ţară.

Nu uitaţi: din păcate, trebuie să deţineţi un paşaport valabil pentru a intra în Moldova. Nu este nevoie de viză, totuşi.
Şi încă ceva: ţineţi minte că oamenii ăia au fost minţiţi şi supuşi propagandei ruseşti, anti-româneşti, decenii de-a rândul, iar mentalităţile se schimbă, dar este nevoie de timp.
Mergeţi acolo cu inima curată şi veţi fi primiţi cu căldură peste tot.

Haideţi să aducem Basarabia în România! Împreună putem face asta, pentru că mulţi mici sunt mai puternici decât unul mare!

M-aş opri aici, însă nu mă lasă inima să nu vă arăt câteva poze din excursia mea în Moldova de toamna trecută. Pentru că o imagine face cât cine ştie câte cuvinte, sper să vă motiveze şi mai mult să vizitaţi Moldova.

Continuă să citești

#schiem 2014

#schiem – tabăra de schi pentru bloggeri – este un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe Rinne, Pensiunea Rafael și Buonavista
___________________________________________________________________

Tocmai ce am fost anunţat de Cosmin Tudoran că am câştigat un loc în tabăra de schi #schiem (fără zăpadă :D ), în săptămâna 23 februarie – 1 martie, la Arena Platoş.

#schiem 2014

#schiem 2014

Se presupune că ar trebui să învăţăm să schiem acolo, dar probabil că vom face asta cu succes pe iarbă. Mi-ar fi plăcut să încerc, în sfârşit, aplicaţia iRewind, oferită în parteneriat cu Orange…
Cum funcţionează? „De-a lungul pârtiei sunt instalate camere de filmat. Dacă ai aplicația pornită și telefonul la tine în timp ce cobori, ești filmat (cu ajutorul GPS-ului de pe smartphone). Când ajungi la bază, primești automat un clip montat cu toată coborârea ta.” – Toma Nicolau

Să vedem cum va fi vremea, dacă pot s-o folosesc sau nu. Oricum, îmi fac bagajul, duminică plec în vacanţă! :D

Foto: 300.000 km într-un Audi :)

Iniţial am avut o idee grozavă pentru acest articol, dar a picat din cauza incorectitudinii ştiinţifice :))

Maşina asta a mers până la Lună. Hai, înapoi acum!

Aşa voiam să sune, apoteotic. Însă mi-am dat seama că distanţa medie a Lunii faţă de Pământ este de 384.000 km şi a picat formularea asta.
Apoi am încercat să mă leg de faptul că viteza luminii este de aproximativ 300.000 km/s, dar n-am reuşit nimic care să sune poetic :)

Asta e, n-a fost să fie. În schimb, am scos maşina la o şedinţă foto aniversară, alături de câteva landmark-uri ale Bucureştilor.

Am adus-o fix în faţa casei la 300.000 km :D

Omu’ vine, stă…

… da’ mai şi pleacă!

Să vă povestesc, pe scurt… Obişnuiam să-mi parchez maşina pe un loc în faţa gardului meu, când nu parca altcineva acolo. Şi nu e ca şi cum mi-aş fi însuşit locul ăla, pentru că mă enervează moşnegii ăia care au LOCUL LOR, chit că n-au nimic legal cu care să dovedească.
Deci doar aşa, ca idee, parcam şi eu în faţa casei atunci când era posibil.

Asta până într-o zi, când un vecin şi-a lăsat maşina acolo… şi timp de o lună nici n-a mai mişcat-o. Eu m-am supărat niţel din cauza situaţiei şi am conceput un afiş pe o foaie A4, pe care i l-am lăsat în geam:

afis

L-am tipărit în mai multe exemplare şi l-am pus şi la două Dacii parcate tot acolo, dar care au un afiş pe dinăuntru, care anunţă: PARCAT TEMPORAR. Atât de temporar încât au intrat în asfalt! :))

Şi acum, ghiciţi…

… ce loc de parcare am găsit eu astăzi liber :D

P.S. Afişele le-am pus aseară, pe la 11, iar astăzi am ajuns acasă la 4.

Personale: Viteza ucide… portmoneul

Prolog: În seara asta era s-o comit, grav…

Poliţia Română
Ora 2:35, pe un oarecare bulevard din drumul meu spre casă. După un scurt slalom printre trei maşini, văd radarul poliţiei la 150m în faţă. Mă uit fulgerător în bord, acul arăta în jur de 90 km/h. Instinctiv, apăs frâna, nu înainte de a-mi spune în minte: „Am pus-o!„.
Toate astea în maxim două secunde. Şi văd un poliţist că se dă jos şi se îndreaptă spre mijlocul drumului. Acela e momentul în care te rogi să nu te oprească pe tine, deşi ştii exact ce urmează, de fapt.

Partea 1: Interviul

Bună seara, de la Brigada Rutieră a Poliţiei Capitalei, vă rog să-mi prezentaţi actele la control.
Caut buimac prin portmoneu cartea de identitate şi permisul de conducere, le predau, apoi bag mâna sub volan să scot restul actelor maşinii.
Şi asigurarea şi talonul de înmatriculare.
N-am luat niciodată amendă pentru viteză, scuzându-mă, oarecum, predau şi celelalte acte.
Aţi consumat alcool?
Nu, nu-i problemă, bâjbâi eu.
Unde mergeţi?
Acasă.
Păi şi de ce vă grăbiţi aşa? Aici e limită 50 km/h.
Aah, credeam că e 60, încercând să mă scuz mai penibil. Nu mă grăbesc, am vrut să trec de pe prima bandă pe a doua şi celălalt de pe banda a doua accelera în acelaşi timp cu mine şi a trebuit să merg mai tare să mă încadrez.
Nu, e 50, oricum nu 80 şi ceva, cât aveaţi. Şi apoi aţi schimbat iar banda, aţi făcut slalom…
Da, am schimbat-o pentru că era o maşină în faţă şi nu voiam decât să fac o depăşire.

Partea a 2-a: Aşteptarea

Continuă să citești

Dragă Skin România,

Nikon logo
Oarecum recent, am sesizat că pe senzorul aparatului meu, Nikon D7000, îşi făceau veacul nişte pete care, culmea, apăreau şi în fotografiile pe care le realizam. Drept urmare, am decis să vi-l aduc vouă spre a fi curăţat.

Profitând de interacţiunea absolut necesară cu service-ul, am zis să pun pe aparat şi un obiectiv Nikon AF-D 50mm f/1.4, pe care l-am cumpărat în urmă cu un an şi pe care nu l-am folosit deloc, întrucât nu reuşea să focalizeze decât subiecte foarte apropiate.

În ceea ce priveşte detaliile de reparaţie de pe nikonrepair.ro, avem următoarele:

Numarul de referinta: SKIN268984
Numarul de reparare 37326

D7000 Body (6282127)

Garantie-Reparare Nat.
Tariful de service
1.curatare senzor contracost; 2.verificare AF. | calibrare/curatare senzor
Piese de schimb
Cantitate/Pachete                         RON 0.00
Estimarea sumei                           RON 0.00
TVA 24 %                                         RON 0.00
Total                                               RON 0.00

Numarul de referinta:
Numarul de reparare 37327

50mm f/1.4D AF NIKKOR (6185052)

Reparatie platita
Tariful de service                            RON 36.29
POSTGARANTIE – clientul ne spune ca pentru subiectii aflati la distanta nu se poateface focusul corect. | verificare calibrare focalizare la infinit pe colimator, obiectiv in standard
Cantitate/Pachete                         RON 0.00
Estimarea sumei                           RON 36.29
TVA 24 %                                         RON 8.71
Total                                               RON 45.00

Despre aparat…

După cum uşor se poate constata, pentru D7000 nu apar detaliile costurilor. Nu-I nicio problemă, eu îmi amintesc foarte exact: 280 de lei.

80 de lei mi-i asum cu drag, din cauza mea s-a murdărit senzorul aparatului. Dar restul de 200 pentru calibrare cred că trebuiau să cadă pe umerii “garanţiei”.

Când am reclamat această problemă domnului de la recepţia service-ului, acesta mi-a explicat că aparatul se poate decalibra în timp, prin urmare trebuie să plătesc.

Eu m-am uitat pe tabelul cu preţuri şi am observant că această calibrare este un serviciu atât de garanţie, cât şi de post-garanţie.

Iar eu mă întreb acum… cine are puterea asta dumnezeiască de a decide ce se repară pe garanţie şi ce se repară pe banii clientului?
Sau… În cât timp se decalibrează un aparat? Sau după câte declanşări? Cum se poate stabili sub ce incidenţă intră această operaţiune de service?

P.S. Am testat combinaţia D7000 + 50mm f/1.4 la un concert, funcţionează foarte bine după reparaţie.

Iar acum, despre obiectiv. E un fel de râsu-plânsu…

Când am dus aparatul cu obiectivul ataşat, am zis în modul următor: “Obiectivul ăsta (n. 50mm f/1.4) nu focalizează la distanţă cu aparatul ăsta (n. D7000). Verificaţi şi asta, vă rog.”

Când am fost sunat să mi se dea verdictul, am fost anunţat că obiectivul a fost verificat şi că operaţiunea costă 50 de lei. Dar, de asemenea, obiectivul necesită curăţare, care costă 45 de lei.
Eu am spus că obiectivul e ca nou, n-are nevoie de nicio curăţare (cred că din pozele făcute la intrarea în service se poate observa starea impecabilă a unui obiectiv aproape nefolosit), şi atunci am aflat chestia cea mai tare: dacă optez pentru curăţare, nu mai trebuie să plătesc verificarea. Deci economisesc 5 lei şi mă aleg şi cu ceva în plus.

Foarte bine, am zis… să fie curăţat. Când am ajuns acasă, am vrut să văd şi eu dacă observ diferenţe. Şi n-am găsit niciuna, ba mai mult, capacul obiectivului era prăfuit…

Aşadar, la curăţare nu este inclus şi capacul protector?

Pe final…

Să reluăm. Mă interesează:

să ştiu cum se procedează cu calibrarea aparatului, cât timp acesta se află în perioada de garanţie;
dacă era necesară testarea obiectivului, având în vedere modul în care am expus eu problema;
ce presupune curăţarea obiectivului?

Vă mulţumesc, vă cer scuze pentru e-mail-ul foarte voluminous şi aştept un răspuns cât mai curând.

Cu aleasă consideraţie,

Vlad Ilaş
http://vladilas.ro

Dragii mei prieteni,

Nikon cake

Ziua mea se apropie cu paşi repezi iar vârsta de 25 de ani mă prinde cu chiloţii-n vine, abia ridicat de pe oliţă. Adică am realizat câte ceva în viaţă, dar comparativ cu ce au făcut alţii sau cu ce aş fi putut eu să fac, realizările mele se pot confunda cu treburile din… oliţă.

Ştiu că sunt leneş, delăsător, ignorant adeseori şi ştiu, deasemenea, că până acum am primit mai mult decât meritam. Totuşi… VREAU ŞI MAI MULT!!

25 de ani sunt un milestone în viaţa oricui. E momentul când conştientizei că nu mai ai 20, nici 20 şi ceva, ci mai degrabă te apropii de 30.
Şi când te gândeşti cât de repede au trecut 25, gândeşte-te că următorii 25 vor trece mult mai repede.

De aceea vreau să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a obţine potenţialul maxim în acest an.
Vreau să slăbesc 15kg, vreau să crească exponenţial importanţa şi rolul fotografiei în viaţa mea, vreau să câştig mai mult şi vreau să iubesc cu inima deschisă, aşa cum poate că n-am făcut-o până acum.

Mulţumesc tuturor celor care aţi crezut sau încă mai credeţi în mine (în special tatălui meu, care m-a ajutat şi m-a susţinut chiar şi atunci când poate era mai bine să nu o facă), mulţumesc celor aproape 1400 de prieteni de pe pagina de fotografie, vladilas.ro – fotografie şi scuze că v-am plictisit atât.

Anul acesta sunt trist de ziua mea. Realizez că anii se adună şi zboară ca vântul, eu nu mai pot fi copilul cârlionţat şi alintat care obişnuiam să fiu, iar visurile par să se îndepărteze tot mai mult…