Arhive lunare: martie 2015

Ai până în 30 de ani? Ai aflat răspunsurile?

Am început să scriu articolul ăsta pe 17 septembrie 2014… ei bine, mi-a luat ceva timp să-l termin :)) Am primit o leapşă (ah, so cute, îmi aduce aminte de începuturile mele în blogging, prin 2007, când era plin de lepşe) de la Oana Oana Vitamina 0 :D

1. Ce îţi place cu adevărat să faci şi nu faci?

Cel mai ciudat e că nu ştii ce îţi place şi ce nu… până nu încerci. Dacă e să mă raportez doar la ce am încercat deja, cred că fac ce-mi place cu adevărat: fotografiez şi sunt liber! :)

2. Ce doreşti să realizezi şi care este motivaţia ta?

Îmi doresc să văd cât mai mult din lumea asta. Aş fi zis că pe toată, dar hai să ne oprim totuşi la ceva realizabil :D
Motivaţia e simplă: cred că experienţele contează cel mai mult, cu astea rămâi.

3. Ce aventuri ai vrea să ai?

Numai cu femei frumoase :))

4. Prin ce formă de creativitate îţi este cel mai lesne să te exprimi?

Îmi place să scriu, din păcate mi-e tare lene şi fac asta destul de rar. Cred că pot să mânuiesc cuvintele destul de bine :)
Şi îmi place să fotografiez, posibil să fie ăsta punctul meu forte. Uite, să nu zici că te mint:

Biserica din Pleşa

© vladilas.ro

5. Ai reuşit să realizezi ceva ieşit din comun?

Cred că da. Adică am avut unele fotografii destul de cunoscute, cel mai bun exemplu fiind asta de la protestele de stradă din Bucureşti, ianuarie 2012, care a ajuns celebră atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

Băiat spunând „te iubesc” unui jandarm, în timpul protestelor din Bucureşti (14 ianuarie 2012)http://vladilas.ro 2012

Posted by vladilas.ro – fotografie on Saturday, January 14, 2012

6. Trăieşti cu adevărat sau pur şi simplu îţi duci cumva existenţa?

De vreo juma’ de an, de când am renunţat la serviciul clasic de la 8 la 5 şi am devenit fotograf full-time şi freelancer, cred că am început să trăiesc tot mai mult.
Dar mi-am dus, cumva, existenţa… prea mult. Şi sper să nu mă mai întorc niciodată la stilul acela de viaţă, pentru că îmi place prea mult cel nou, de care mă bucur acum :)

7. Cum vrei să fie viaţa ta de familie?

Fericită. De asta-mi vine tare greu să mă gândesc la viaţa de familie, pentru că ar presupune să găsesc o fată cu care să fiu prieten tare bun şi să ne înţelegem minunat.
Da, aş vrea să fie fericită :)

8. Ce anume te îngrijorează cel mai tare?

Îmbătrânesc. Asta e cea mai mare grijă a vieţii mele, momentan. Mă îngrijorează gândul că mai am puţin şi împlinesc 30 de ani şi nu vreau asta :(

9. Care sunt oamenii care te fac să te simţi prost în pielea ta?

Nu ştiu, nu prea am complexe de astea de inferioritate. Însă mă simt mai prost când întâlnesc pe altcineva mai deştept ca mine :))
Ştiu, ciudat, nici eu nu credeam că există aşa ceva, dar… :))

10. Ce te face fericit?

Paradoxal, cea mai scurtă întrebare din acest „decalog” necesită cel mai complex răspuns.
Multe lucruri mă fac fericit, de la un borcan de Nutella până la dragostea celor dragi, de la o piesă faină până la primul sărut ce s-a lăsat aşteptat… reuşitele, experienţele faine, hmm, sunt atât de multe motive de fericire pe lumea asta…

Eu, însă, sunt trist acum. Tocmai s-a terminat borcanul de Nutella :(

Dragostea mea de dincolo de Prut. Experimentează Moldova! (galerie foto)

Moldova şi-a lansat la Bucureşti noul brand de ţară (au un site super mişto), şi imediat o să vorbim despre asta. Până atunci, însă, aş vrea să fac o scurtă introducere.

Eu iubesc tare mult Moldova şi mă doare că peste Prut sunt numai şase poduri rutiere şi două feroviare. Şi mai mult decât atât mă doare că există o graniţă, ca şi cum te-ai duce în altă ţară…
Iar pentru mine nu va fi niciodată vreo diferenţă între cele două „Moldove”, aşa cum probabil nici Ştefan cel Mare n-avea sentimente diferite în funcţie de malul Prutului pe care se afla. Cred că iubea deopotrivă fiecare părticică a ţării pe care o conducea.

Şi pentru că v-am povestit puţin despre substratul emoţional care mă leagă de Moldova, vă rog să mă înţelegeţi că mi-e greu, de fiecare dată când scriu. Cred că mi-a luat o oră să scriu aceste câteva rânduri, pentru că niciodată nu mi se pare că ceea ce scriu sună la fel de măreţ precum gândurile şi sentimentele pe care le am. Şi scriu, şi şterg, şi iar scriu şi la final tot nu-mi place :)
Ca idee, primul articol pe care l-am scris pe acest blog a fost chiar Dorul Basarabiei.

Logo Moldova

Logo Moldova

După cum puteţi vedea, noul logo turistic al Moldovei este foarte frumos, iar pe negru arată minunat. Şi este foarte, foarte românesc!!
Are culorile acelea de pe ţoalele bunicii, de la ţară, sau de pe ia românească. Motivul logo-ului răsună folclor prin toţi porii. De fapt, el vrea să cuprindă, prin însemnele care-l alcătuiesc şi modul în care a fost desenat, următoarele aspecte: fructele, tradiţiile, vinurile, religia, folclorul, ospitalitatea şi… legumele :D

Dragii mei, vizitaţi Moldova! Vă recomand cu toată căldura să faceţi asta, pentru mâncarea gustoasă, specifică şi României, pentru vinurile excepţionale pe care le produc, pentru peisajele încă nealterate atât de mult de „civilizaţia” modernă, pentru cetăţile, bisericile şi mânăstirile Evului Mediu sau doar pentru viaţa simplă pe care o putem găsi din ce în ce mai rar pe unde mergem. Mă rog, eu aş vizita-o şi pentru fetele frumoase de acolo, dar poate ăsta sunt doar eu :P

logo-moldova-turismMoldova este foarte plină de România, să ştiţi. Ei sunt la curent cu ştirile din România, au posturi de radio şi TV româneşti şi cunosc mult mai multe decât cunoaştem noi despre Moldova. Din păcate…
Eu am să încerc pe cât posibil să schimb asta şi promit să mă implic mai mult în promovarea şi descoperirea Moldovei la noi în ţară.

Nu uitaţi: din păcate, trebuie să deţineţi un paşaport valabil pentru a intra în Moldova. Nu este nevoie de viză, totuşi.
Şi încă ceva: ţineţi minte că oamenii ăia au fost minţiţi şi supuşi propagandei ruseşti, anti-româneşti, decenii de-a rândul, iar mentalităţile se schimbă, dar este nevoie de timp.
Mergeţi acolo cu inima curată şi veţi fi primiţi cu căldură peste tot.

Haideţi să aducem Basarabia în România! Împreună putem face asta, pentru că mulţi mici sunt mai puternici decât unul mare!

M-aş opri aici, însă nu mă lasă inima să nu vă arăt câteva poze din excursia mea în Moldova de toamna trecută. Pentru că o imagine face cât cine ştie câte cuvinte, sper să vă motiveze şi mai mult să vizitaţi Moldova.

Continuă să citești

Stimate client…

Am scris acest articol în noaptea de 19 februarie, imediat după Social Media Summit 2015.

… duceţi-vă dracului! :)) Cam aşa ar suna situaţia pe care urmează să o descriu.

Pe de o parte
Te chinui să oferi o interfaţă elegantă şi profesională afacerii tale, înveţi angajaţii cum să se poarte cu clienţii, să-i salute, să le mulţumească etc.
Şi investeşti mult în treaba asta, pentru că vrei să te diferenţiezi de ceilalţi, vrei să fii altfel… însă…

Pe de altă parte
Atunci când un client are o cerinţă simplă de la tine şi tu poţi să-l mulţumeşti extrem de uşor, tu alegi varianta „nu-ţi convine, du-te acasă nemulţumit, îmi asum asta” doar din cauza unei decizii*, care (după judecata mea) nu are logică.

Ok, să vă explic acum. Am fost ieri la Social Media Summit, unde a venit ca speaker unul dintre co-proprietarii Calif, iar în sală se afla şi o clientă nemulţumită, ceea ce a iscat o mică discuţie acolo.
Bun, acest lanţ de mâncare fast-food, Calif, este foarte implicat în social media, campanii etc. şi a introdus pentru o lună de zile 3 reţete noi de kebab, preparate de 3 blogări: Cismaru, Mariciu şi Ivo. Ah, şi au luat decizia ca acele reţete să nu poată fi alterate în niciun fel. (*)
Biz Kebab Mariciu, conţine, printre altele, şi stafide*.

Clienta nemulţumită are o prietenă care e alergică la stafide*. Însă fata aia, alergică cum e, îşi dorea să mănânce un kebab Mariciu, nu ştiu din ce motiv. Poate că avea fantezii sexuale cu Mariciu, nici nu contează. Aşa voia ea, un Mariciu. Fără stafide!

Şi n-au vrut să-i dea, pentru că ei luaseră o decizie*! Ei, asta eu nu pot să accept. Adică tu ai posibilitatea de a face un client mulţumit, fericit, dar preferi să-l trimiţi acasă mâhnit şi cu dezgust, pentru că n-ai vrut să-l serveşti? Şi-mi spui că-ţi asumi asta?
Nu, nu înţeleg şi gata!

Explicaţia a fost că există şi alte produse, cele originale Calif, care pot fi customizate în anumite feluri. Dar eu am un fix, cum şi tu, dealtfel, ai un fix. Însă fixul meu ar trebui să aibă întâietate, având în vedere că eu sunt client, iar ceea ce ţi-am cerut nu e o idioţenie şi nu e nici imposibil…

Tu, pentru că mă laşi să plec nemulţumit, n-ai nicio scuză. Oricâte scuze ţi-ai găsi.

Disclaimer: Întâmplarea face să fie acest exemplu, însă situaţia se poate extrapola pentru orice alt business din ţara asta. Şi adună toate frustrările mele în legătură cu serviciile proaste pe care a trebuit să le suport de-a lungul vieţii.
Nu vreau să înţelegeţi greşit, n-am nicio problemă cu Calif sau cu produsele lor. Sunt foarte ok.
Problema mea este diferenţa între abordarea acestei probleme şi strategia lor, mi se pare că aceste două lucruri se bat cap în cap. Şi mi-ar plăcea să aflu şi părerea voastră, în comentarii.