Arhive categorie: Generale

Review: Grand Combo Diner (burger)

Cu toate că atmosfera şi aspectul nu duc neapărat cu gândul către un clasic diner american, Grand Combo Diner este un loc foarte plăcut pentru a lua masa în oraş dacă eşti în apropiere de Băneasa Shopping City.

Am ajuns acolo după ce am citit articolul de pe blogul lui Radu şi am zis că trebuie neapărat să testez şi eu, fiind mare amator de burgeri ca la mama lor. Mama lor, America, zic :D

Mâncarea

Tot la recomandarea lui Radu, dar şi pentru că era făcut cu sos barbeque, am ales The Voodoo Burger (40 lei), care conţinea 200g de carne, brânză cheddar, bacon, salată verde, roșii, castraveți murați și ceapă roșie. A venit însoţit de o porţie de cartofi prăjiţi (lăudaţi ca fiind proaspăt curăţaţi şi tăiaţi) şi o porţie mică-mică de salată coleslaw.

Burger Grand Combo Burger Grand Combo

Am mai cerut extra un sos sweet chili (4 lei), care a fost absolut grozav şi un sos cică foarte iute, Louisiana (4 lei), care avea un gust cam naşpa şi nici nu era prea iute (iar eu nu prea mănânc iute, de regulă). Bineînţeles, n-am putut să rezist să nu iau şi nişte rondele de ceapă (onion rings 7 lei).

Burger Grand Combo Grand Combo onion rings

Carnea am cerut-o făcută medium, şi chiar aşa a venit, cu un aspect rozaliu la mijloc.
A fost gustos burgerul, chiar acum îmi lasă gura apă pozele :))

Gramd Combo Burger

La sfârşit, a venit chelneriţa cu tava cu deserturile şi ni le-a prezentat pe toate. Am ales o tartă cu mere şi îngheţată (20 lei), care a fost foarte bună, dar n-am apucat s-o pozez pentru că Radu a băgat linguriţa-n ea la 2,5s după ce a fost aşezată pe masă. Iar eu m-am temut că n-o să mai rămână. Dar o puteţi vedea aici :D
Părerea mea este, totuşi, că nu prea face banii.

Apropo de bani…

notă de plată

E scump. 130 de lei pentru două persoane, cu un singur desert, mie mi se pare cam mult. E aproape comparativ cu Hard Rock Cafe

Pe bon vedeţi că am avut un discount de 25%, folosind codul de reducere „Combo251” (tot de pe blogul lui Radu, menţionat la începutul articolului; poate fi folosit 3 săptămâni începând cu 8 iulie) atunci când am făcut comanda. Deci toate preţurile care apar acolo conţin deja discount-ul :)

Locaţia

Grand Combo se află la etajul doi al mall-ului Băneasa, iar pe lângă restaurant am observat că au cinema, biliard şi o zonă tare mişto cu jocuri electronice (console, simulatoare auto etc.).

Restaurantul are o atmosferă plăcută, arată atent aranjat, curat, spaţios şi fără fum de ţigară. Servirea a fost ireproşabilă, dar era şi aproape gol. Oricum, personalul a fost foarte amabil.

Restaurant Grand Combo Diner

La toaletă n-am apucat să merg :))

În concluzie…

Mă tot gândesc dacă merită sau nu. Cu toate că a fost foarte bun, preţul mare şi localizarea din mall mă fac să mă gândesc de mai multe ori înainte de a alege Grand Combo pentru a mânca un burger.
Cu reducerea de 25% cred că voi mai merge, dar pe urmă… chiar nu ştiu. Probabil că mai răruţ, că-i mai drăguţ :D

Bloggers Open 2014

V-o spun din start, io sunt praf la tenis. Am jucat doar o dată sau de două ori, în perioada liceului şi-mi aduc aminte că m-am descurcat decent împotriva colegilor mei, la fel de noobi ca şi mine :))

Am acceptat provocarea asta să vedem ce iese. Şi-am zis de la început că nu contează ce fac la Bloggers Open, pentru că cineva trebuie să ocupe şi ultimul loc :))
Măcar poate am să impresionez prin apariţia-mi deosebită!

Aşadar, sâmbătă, ora 11:30, la GM Tennis (situat pe lângă Piaţa Presei Libere), vom fi acolo 36 de blogări, să vedem care-i mai bun :D

Puteţi să veniţi să mă susţineţi. Sunt locuri la liber pentru toate gagicile frumoase! :P Sau dacă sunteţi leneşi, urmăriţi hashtag-ul #bloggersopen14 pe reţelele de socializare.

De la Toma citire:

Turneele de bloggeri și bloggerițe se vor desfășura în paralel pe cele 6 terenuri de zgură ale bazei și sunt gândite în așa fel încât fiecare jucător să aibă parte de cât mai multă acțiune (număr de meciuri).

Sâmbătă vom avea grupe în care cei 36 de tenismeni/bloggeri se vor duela pentru puncte, iar duminică trecem la sistem eliminatoriu de la sferturi de finale în sus. Cum toată lumea câștigă când face mișcare, premii va primi toată lumea.

Orange și Samsung Galaxy K Zoom, partenerii evenimentului, au pregătit premii și surprize pentru toată lumea, de la jucători la susținători la hipsteri și corporatiști, eu unul sunt foarte entuziasmat și abia aștept să-i văd jucând pe curajoșii care au acceptat pună racheta pentru prima oară în mână în această săptămână și să se antreneze pentru a fi competitivi mâine și poimâine.

Ziua Tricolorului

steag_roAstăzi sărbătorim Ziua Tricolorului şi e un prilej bun să ne amintim că există ceva care ne uneşte ca naţiune…

Trebuie să ştiţi că drapelul României a fost folosit pentru prima dată de revoluţionarii de la 1848, însă culorile erau dispuse orizontal, iar în centru era scris în română, dar cu grafie slavonă: dreptate, frăţie.
Carol I este cel care a dispus aranjarea pe verticală a culorilor (după modelul mai multor state occidentale – Belgia, Franţa, Italia etc.), în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.

Acum, în ceea ce priveşte culorile, avem o mare problemă. Ele sunt definite în Monitorul Oficial ca albastru cobalt, galben crom şi roşu vermion, însă nu au un cod specific de culoare.
Asta a dus la un bâlci de steaguri, care mai de care mai albastre, mai galbene sau mai roşii. Este ruşinos că nu avem un steag bine-definit, iar pentru a spăla această ruşine trebuie neapărat modificată legea privind arborarea drapelului României, astfel încât să existe o standardizare a culorilor şi să avem un singur steag.

Pentru muult mai multe informaţii despre drapelul României, puteţi să intraţi pe pagina de Wikipedia. Chiar e interesant de citit :)

Mâine ne vedem la The Color Run!

Edit: Fotografiile de la The Color Run şi articolul le-am publicat pe blogul foto!
http://vladilas.ro/2014/04/color-run-bucuresti/

The Color Run

The Color Run – cunoscută și drept ”Happiest 5k on the Planet” – este o cursă euforică în culori, care celebrează sănătatea, bucuria și originalitatea.

Axată mai puțin pe timpii de alergare și mai mult pe distracția nebună, The Color Run™ este o cursă necronometrată de 5 kilometri, în cadrul căreia mii de participanți sunt vopsiți din cap până-n picioare în diverse culori, la finalul fiecărui kilometru parcurs.

Distracţia continuă şi după  încheierea cursei, cu un uriaş festival unde folosim din nou pudră colorată din belşug, pentru o explozie de fericire şi experienţe memorabile, fără a mai pune la socoteală milioanele de combinaţii de culori intense. Credeţi-ne, este cea mai tare petrecere post-5k din lume!

Avem doar două reguli, uşor de urmat:

  1. Începe cursa în haine albe.
  2. Treci linia de sosire scăldat în culori.

The Color Run™ a luat amploare odată cu lansarea sa, în ianuarie 2012 şi  a crescut de la peste 50 de evenimente şi 600.000 de participanţi în 2012 la mai mult de 100 de ediţii şi peste un milion de alergători în 2013.

Informaţii despre eveniment

Data: 26 aprilie 2014
Loc: Parcul Tineretului (intrarea de la liceul Gheorghe Şincai)

Descriere program în ziua cursei:

15:00 – Sosirea participanţilor
17:00 – Primul start – vor fi mai multe starturi, astfel încât în dreptul punctelor de culoare, fiecare să aibă parte de o experienţă cât mai intensă. Cursa este necompetitivă.
17:00 – 19:00 – The Color Run Experience: alergare/mers – pe traseul de 5km. La KM 1, 2, 3 şi 4 te aşteaptă valuri de culoare.
19:00 – 21:30 – The Color Run Festival: Un line-up de DJ, interacţiune cu cei mai tari instructori de dans şi fitness.
19:30 – The Color Run Explosion: Păstrează pudra pentru festival şi colorează-te în mii de combinaţii

Prin Bucureştii ce se duc… – Mahalaua Flămânda

Am avut plăcerea de a-i însoţi în acest weekend pe doi domni cu joben, Alberto Groşescu şi Edmond Niculuşcă, ghizii noştri prin Bucureştii ce se duc – astăzi, povestea Mahalalei Flămânda.

Localizare

Mahalaua Flămânda

Traseul s-a desfășurat în perimetrul străzilor Bibescu Vodă – Piața Unirii – Dealul Patriarhiei – str. Ienăchiță Văcărescu – str. Principatele Unite – str. Olimpului- Piața Concordiei – Calea Șerban Vodă, terminând de unde am început, pe str. Bibescu Vodă.

Viaţa în mahala

Am ascultat istorii și povești despre primele linii de tramvai din Capitală, despre covrigării, despre râul Dâmbovița, despre grădinile din București, despre drumul pe care au intrat în Capitală zeci de domnitori fanarioți, povești despre personalitățile de temut ale mahalalei, despre viața din timpul nopții prin marginea orașului București, devenită astăzi centrul Capitalei, dar și despre meșteșugarii și comercianții de cartier din timpurile trecute ale orașului.

Spre exemplu, în mahalalele sărace cârciuma era punctul de referinţă, respectiv cârciumarul era cea mai importantă persoană, pe când în mahalalele mai bogate, acest rol îl aveau biserica sau preotul.
La început nu exista o împărţire administrativă, casele nu aveau numere, iar localizarea se făcea în fucţie de cârciumă/biserică: de la cârciuma lui Vasile, a treia casă pe stânga, în deal. Cam la fel e şi acum în satul românesc :)

Dar destul cu vorba, vă las cu o scurtă galerie de poze, în care veţi vedea detalii din Bucureştii de altădată, cum ar fi stâlpi de lemn din perioada interbelică existenţi şi astăzi, casa arhitectului Castelului Peleş, Karel Liman, şi altele…


Garantez că e super-fain şi interesant, în măsura în care vă pasionează istoria, oraşul, dorinţa de a cunoaşte lucruri necunoscute majorităţii. Eu am aflat o groază de chestii noi, am descoperit locuri despre care nu bănuiam că există, am ascultat poveşti şi istorii din mahala şi abia aştept următoarele trasee culturale.

A.R.C.E.N. – Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate

Din păcate, acesta a fost ultimul weekend în care s-a vizitat Mahalaua Flămânda, dar în luna mai se va continua proiectul „Prin Bucureştii ce se duc…” cu povestea Mahalalei Mătăsari, care cred că va fi cel puţin la fel de grozavă :)

Dacă vreţi să fiţi la curent cu activitatea A.R.C.E.N., puteţi să vă abonaţi la newsletter pe site-ul lor, arcen.info, sau îi puteţi urmări pe pagina de Facebook.

Review: Burgerbar

Mie-mi plac foarte mult burgerii americani şi obişnuiam să mai vizitez din când în când Ruby Tuesday’s de pe bulevardul Decebal. În seara asta am decis să testez un loc despre care auzisem de ceva vreme, dar în care nu apucasem să ajung.
De ce? Pentru că se află în Centrul Vechi, iar asta e zona de care mă feresc eu cel mai mult. Sunt conştient că există oameni care numai asta ştiu când ies în oraş, dar mie-mi place să descopăr şi alte locuri faine, că altfel mă-ntorc la mine-n sat şi ştiu o treabă :))

Mâncarea

În fine, mi-era tare foame şi aveam poftă de un burger american mare şi gustos, aşa că am mers la Burgerbar, să văd dacă-i pe gustul inimii!
Am comandat un Big Boy Burger (24 lei), cel mai mare din meniu, cu 300g de carne, însoţit de o porţie de cartofi wedges (5 lei) şi una de inele de ceapă (5 lei), să fie bine ca să nu fie rău, zic. Cam aşa arăta porţia:

Big Boy BurgerAm mai primit alături şi trei sosuri pe care scria că sunt homemade, dar nu ştiu ce să zic despre cel de chilli, că părea a fi din comerţ. Oricum, foarte bune. Cel chipotle era absolut demenţial şi am cam abuzat de el, în combinaţie cu ranch. Continuă să citești

Să fie graţiat Gică Popescu?

Săptămâna asta a fost definitivat Dosarul Transferurilor, în urma căruia mai mulţi „grei” ai fotbalului românesc au fost condamnaţi la închisoare, după cum urmează:

gica-popescuIoan Becali – 6 ani si 4 luni
Cristi Borcea – 6 ani si 4 luni
Mihai Stoica – 3 ani si 6 luni
George Copos – 3 ani si 8 luni
Victor Becali – 4 ani si 8 luni
Jean Padureanu – 3 ani si 4 luni
Gica Popescu – 3 ani si o luna
Gigi Netoiu – 3 ani si 4 luni

Pentru Gică Popescu s-a pornit o petiţie spre a-i cere preşedintelui Traian Băsescu să-i acorde acestuia graţierea.

Că e om bun. Nu contest asta, o fi om bun. Şi eu sunt. Dar dacă înşel statul cu câteva sute de mii de euro, mă transformă asta într-un om rău? Cam da :)
Că a dat banii imediat înapoi. Hmm… aşa era şi normal să se întâmple, nu? Dar asta nu-l face mai puţin vinovat. Păi io dacă sparg o bancă şi sunt prins, le zic „Boss, nu-mi faceţi nimic, că vă dau totul înapoi!„?
Că e unul dintre simbolurile fotbalului românesc. Fiecare om este egal în faţa legii. Că e preşedinte, ţigan, vedetă, homosexual, Justin Bieber, patron, sportiv de talie internaţională sau orice altceva.

Cetăţenii trebuie să înţeleagă, o dată pentru totdeauna, că ei sunt statul!! Iar dacă statul este furat, ei sunt furaţi!
În plus, graţierea lui Gică Popescu ar însemna defăimarea justiţiei. Ne batem cu pumnul în piept că vrem justiţie corectă, care să îşi facă treaba, dar când şi-o face… nu-i bine. Că e om bun.

Eu nu sunt de acord cu această graţiere, pentru că nu e normal. Omul ăsta trebuie să fie în continuare un exemplu, să arate tuturor că trebuie să-ţi asumi şi să plăteşti pentru greşelile tale. Dar exemplul va fi negativ, de data asta :)

Iar celor care fac petiţii şi plâng pentru el, le pun o întrebare: de ce n-aţi făcut o petiţie şi atunci când l-aţi văzut alături de fraţii Becali? O petiţie prin care să-l îndemnaţi să părăsească acel anturaj, nu să stea în cârdăşie cu „mafioţii

Pluuuug!! #schiem

Săptămâna trecută am fost în tabăra de la Păltiniş pentru bloggeri, să învăţ să schiez, că era mai mare ruşinea să am pârtie la mine-n sat şi să n-o pot folosi.

Păltiniş

Păltiniş este staţiunea montană situată la cea mai mare altitudine (1442m) din ţara noastră, ceea ce ar trebui să-i asigure cam 4 luni de zăpadă naturală, în fiecare an. Chiar şi în condiţiile unei pseudo-ierni cum tocmai am avut, Arena Platoş a fost singurul loc unde s-a schiat tot sezonul.

Acum, pe schiuri!

Cred că Arena Platoş este cel mai noob-friendly complex de pârtii pe care l-am văzut până acum. Dispune de o pârtie foarte scurtă şi foarte puţin înclinată, un rai pentru cei care n-au mai pus niciodată placa sau schiurile în picioare. Dă curaj, cumva, iar după ce înveţi puţin şi reuşeşti să faci un plug şi-un viraj, ai impresia că poţi să cucereşti orice pârtie neagră ţi s-ar arăta în cale! :D
Dispune de un baby-lift, să nu fii nevoit să urci numai pe jos!

După care treci la a doua pârtie, ceva mai lungă, unde înclinaţia e tot foarte mică, să poţi pune în aplicare ce ai învăţat şi să îmbunătăţeşti tehnica. Are teleschi, ceea ce te face să te simţi precum un mare schior, atunci când urci :))

Pârtia pentru începători Continuă să citești

(c) Sorin Onişor

Mândria de a fi. Bucovinean, de data asta

Preambul

Vreau să stabilim din capul locului care-i treaba cu mândria. Să nu înţelegeţi greşit, nu e vorba despre un sentiment urât care să nască reacţii negative, care să-i denigreze pe alţii care nu sunt de aceeaşi speţă.
Eu vorbesc despre o mândrie frumoasă, care să nască respect, care să te facă să fii mai bun.

Am auzit de multe ori, spre exemplu, contraargumentul „De ce să fii mândru că eşti român/bucovinean/(ce vreţi voi)? Doar nu ai niciun merit că te-ai născut acolo!
Sigur, nu am niciun merit pentru asta. În schimb, sunt absolut convins că zona în care am crescut, printre altele, m-a modelat în omul care sunt acum.

Mândria asta s-ar traduce foarte bine prin dragoste. Să fii mândru că eşti român, spre exemplu, înseamnă să-ţi iubeşti ţara, să lupţi pentru ea, să nu vrei s-o furi, să-ţi iubeşti neamul, să nu-l denigrezi, să faci tot ce-ţi stă în putinţă să schimbi în bine ce ţi se pare prost.

Munţii Rarău

© vladilas.ro

Mândria de a fi bucovinean

Bucovina nu e Moldova. Bogăţia Bucovinei stă în munţii împăduriţi şi izvoarele cu apă limpede care-i brăzdează, în aerul uşor rece şi curat, în casele frumoase şi gospodăriile îngrijite sau în datinile şi obiceiurile străvechi încă păstrate. Perioada de ocupaţie habsburgică i-a adus un plus de organizare şi de corectitudine, cât şi o arhitectură distinctă.
Iar detaliile astea se văd cu ochiul liber, de îndată ce intri, şi se accentuează pe măsură ce te adânceşti în ţinuturile sale.
Graiul e altfel, diferit de accentul moldovenesc. Oamenii sunt buni şi-s în stare să te aşeze cu ei la masă la 5 minute după ce te-au cunoscut.

Bucovina, pentru mine, va fi mereu ACASĂ. Este locul pe care-l iubesc cel mai tare pe lumea asta, unde mi-ar plăcea să crească şi copiii mei, locul pentru care mă arde-un dor teribil când trece mai mult de o lună fără să-l văd.
Ca şi cum ar fi ceva magic care te cheamă mereu acolo.
Este locul despre care spun că-i cel mai frumos din lume şi pe care îl laud ori de câte ori am ocazia şi-i invit pe toţi să vină, să-l vadă ce minunat e :)

Pentru că, în inima mea, eu sunt al Bucovinei şi Bucovina e a mea.

Biserica din Pleşa

© vladilas.ro

Continuă să citești

Noul cod rutier

… va fi adoptat astăzi!

foto: jurnalul.ro

foto: jurnalul.ro

Mi-au atras atenţia câteva aspecte pe care vreau să le evidenţiez aici:

Sancţiuni pentru depăşirea vitezei

Între 31 km/h şi 40 km/h – suspendare 30 de zile
Între 41 km/h şi 50 km/h – suspendare 60 de zile
Între 51 km/h şi 60 km/h – suspendare 90 de zile
Mai mult de 60 km/h – suspendare 180 de zile

Suspendarea permisului

Trecere pe roşu – 60 de zile
Neacordare de prioritate – 60 de zile
Neplata amenzii în 30 de zile – până la plata lor
Accidente grave – până la doi ani

Cum ar veni…

‘dă fuck, deci peste 80km/h în localitate şi bye-bye permis. Iar când te gândeşti că potera stă la intrarea sau la ieşirea din localitate, este minunat. Foarte rar vezi un radar în centru, spre exemplu.

Şi 60 de zile la trecerea pe roşu e de căcat,  nu din cauza sancţiunii în sine, ci din cauza modului în care poliţiştii îi pedepsesc pe cei care trec pe roşu.
De obicei stau în intersecţii fără verde intermitent la dreapta şi te aşteaptă să forţezi galbenul şi jap, te înhaţă. Cunosc procedura, am păţit-o de două ori. Iar cei care trec pe roşu doar pentru că e liber când au ajuns ei în intersecţie… vor trece şi în continuare, bine-mersi.

Cât despre neacordarea de prioritate, asta e una dintre cele mai mari tâmpenii, pentru că de foarte multe ori este subiectivă şi se face, la fel, în locuri unde nu are nicio importanţă în ceea ce priveşte siguranţa traficului.