Arhive etichetă: personale

Foto: 300.000 km într-un Audi :)

Iniţial am avut o idee grozavă pentru acest articol, dar a picat din cauza incorectitudinii ştiinţifice :))

Maşina asta a mers până la Lună. Hai, înapoi acum!

Aşa voiam să sune, apoteotic. Însă mi-am dat seama că distanţa medie a Lunii faţă de Pământ este de 384.000 km şi a picat formularea asta.
Apoi am încercat să mă leg de faptul că viteza luminii este de aproximativ 300.000 km/s, dar n-am reuşit nimic care să sune poetic :)

Asta e, n-a fost să fie. În schimb, am scos maşina la o şedinţă foto aniversară, alături de câteva landmark-uri ale Bucureştilor.

Am adus-o fix în faţa casei la 300.000 km :D

Omu’ vine, stă…

… da’ mai şi pleacă!

Să vă povestesc, pe scurt… Obişnuiam să-mi parchez maşina pe un loc în faţa gardului meu, când nu parca altcineva acolo. Şi nu e ca şi cum mi-aş fi însuşit locul ăla, pentru că mă enervează moşnegii ăia care au LOCUL LOR, chit că n-au nimic legal cu care să dovedească.
Deci doar aşa, ca idee, parcam şi eu în faţa casei atunci când era posibil.

Asta până într-o zi, când un vecin şi-a lăsat maşina acolo… şi timp de o lună nici n-a mai mişcat-o. Eu m-am supărat niţel din cauza situaţiei şi am conceput un afiş pe o foaie A4, pe care i l-am lăsat în geam:

afis

L-am tipărit în mai multe exemplare şi l-am pus şi la două Dacii parcate tot acolo, dar care au un afiş pe dinăuntru, care anunţă: PARCAT TEMPORAR. Atât de temporar încât au intrat în asfalt! :))

Şi acum, ghiciţi…

… ce loc de parcare am găsit eu astăzi liber :D

P.S. Afişele le-am pus aseară, pe la 11, iar astăzi am ajuns acasă la 4.

Dragii mei prieteni,

Nikon cake

Ziua mea se apropie cu paşi repezi iar vârsta de 25 de ani mă prinde cu chiloţii-n vine, abia ridicat de pe oliţă. Adică am realizat câte ceva în viaţă, dar comparativ cu ce au făcut alţii sau cu ce aş fi putut eu să fac, realizările mele se pot confunda cu treburile din… oliţă.

Ştiu că sunt leneş, delăsător, ignorant adeseori şi ştiu, deasemenea, că până acum am primit mai mult decât meritam. Totuşi… VREAU ŞI MAI MULT!!

25 de ani sunt un milestone în viaţa oricui. E momentul când conştientizei că nu mai ai 20, nici 20 şi ceva, ci mai degrabă te apropii de 30.
Şi când te gândeşti cât de repede au trecut 25, gândeşte-te că următorii 25 vor trece mult mai repede.

De aceea vreau să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a obţine potenţialul maxim în acest an.
Vreau să slăbesc 15kg, vreau să crească exponenţial importanţa şi rolul fotografiei în viaţa mea, vreau să câştig mai mult şi vreau să iubesc cu inima deschisă, aşa cum poate că n-am făcut-o până acum.

Mulţumesc tuturor celor care aţi crezut sau încă mai credeţi în mine (în special tatălui meu, care m-a ajutat şi m-a susţinut chiar şi atunci când poate era mai bine să nu o facă), mulţumesc celor aproape 1400 de prieteni de pe pagina de fotografie, vladilas.ro – fotografie şi scuze că v-am plictisit atât.

Anul acesta sunt trist de ziua mea. Realizez că anii se adună şi zboară ca vântul, eu nu mai pot fi copilul cârlionţat şi alintat care obişnuiam să fiu, iar visurile par să se îndepărteze tot mai mult…