Antena 3, pentru că aţi împărţit ţara asta în două, n-o să fiţi iertaţi niciodată!

Pentru că aţi introdus termenul de „băsist”, iar toţi cei care sunt împotriva voastră sunt imediat catalogaţi astfel şi aruncaţi în oala cu lături.
Pentru că instigaţi la ură şi violenţă în repetate rânduri.
Pentru că sunteţi manipulatori şi mincinoşi, pentru că prezentaţi adevăruri trunchiate şi lucruri scoase din context.
Pentru că vă folosiţi de oameni bătrâni în urmărirea scopului vostru.
Pentru că aţi împărţit ţara asta în două, n-o să fiţi iertaţi niciodată!

Vă povestesc o întâmplare ce am trăit-o pe pielea mea, în perioada în care lucram ca operator la trustul Intact. Trei luni, atât a durat romanţa, suficient pentru mine cât să nu-mi doresc mai mult.
Era în perioada protestelor din ianuarie 2012, când am fost trimis să filmez în Piaţa Universităţii, în mijlocul evenimentelor. Eu lucram în mod normal ca operator pe platou, însă din lipsă de oameni, am ajuns, vrând-nevrând, în Piaţă.
Asta nu a fost o problemă pentru mine, ba chiar m-am bucurat de noua provocare de a mă infiltra printre protestatari, cu o cameră mare în spate şi cu un cablu lung după mine.
Până când, în timp ce filmam eu un banner frumos pe care scria „PDL & USL aceeaşi mizerie”, am primit mesajul în cască: „Nu mai filma bannere împotriva USL-ului, pentru că nu putem da aşa ceva post. Tocmai ni s-a transmis de la studio„.
Protest ianuarie 2012Scurt, fără explicaţii, protestul de atunci împotriva clasei politice a fost prezentat elegant drept un protest împotriva lui Traian Băsescu.
Iar atunci mi-am dat seama că eu nu pot să cobor la nivelul lor…

Acum, îmi pare rău pentru oamenii ăia faini care mai lucrează acolo şi-şi câştigă o bucată de pâine, îmi pare rău pentru bătrânii care au ieşit ieri în stradă, la 34 de grade, să scandeze în cel mai josnic mod posibil „ieşi afară, javră ordinară”, alături de nepoţii lor de 4-5 anişori, îmi pare rău pentru România că a ajuns să-i fie decisă soarta de către pensionari care n-au prea multă carte şi care refuză sau nu au alte surse de informare decât Antena 3.

Review: Burgerbar Dorobanţi

Iată că, la invitaţia Ioanei, am ajuns şi în cel mai nou restaurant Burgerbar, deschis oarecum recent pe Calea Dorobanţilor, chiar lângă Paul (care se poate vedea pe harta de mai jos).
Plănuisem de ceva timp să ajung acolo, aşa că am fost bucuros să răspund afirmativ :)

E uşor de găsit, scrie mare BURGERBAR şi au o văcuţă simpatică drept logo.

Locaţie Burgerbar

Locul de luat masa este la demisol, într-o încăpere destul de mică. Când am fost eu era cald acolo, însă mi s-a spus că vor să monteze un aparat de aer condiţionat cât de curând.

Mâncarea

De data asta mi-am luat un Cheeseburger (200g carne), pentru că nu mă simţeam în stare să dau gata un Big Boy (300g carne). Carnea a fost făcută medium, pe gustul meu :D
Îmi place foarte mult la Burgerbar că primeşti toate sosurile pe care le au în ofertă (Chipotle, French, Ranch, Barbeque, Aioli), la discreţie. Şi-s bune tare!!

Cheeseburger BurgerbarCheesburger BurgerbarAm încercat şi un milkshake împreună cu o clătită cu îngheţată şi fructe de pădure, pe care o recomand călduros.

Clătită BurgerbarBurgerbar este un loc foarte bun de luat micul dejun, având şi un meniu special în sensul ăsta. Eu am mers acolo seara, şi aveam oricum poftă de burger, dar cine ştie, poate o să mă prindă şi pe mine vreodată dimineaţa pe Dorobanţi şi voi încerca :))

Meniu mic dejun BurgerbarAm avut plăcerea să-l cunosc şi pe bucătarul din spatele produselor Burgerbar, chef Uri Melinger, care este un tip tânăr, foarte fain şi cu simţul umorului (am avut câteva schimburi de replici amuzante). Este israelian de origine română, însă mai degrabă conversezi cu el în engleză.

A fost, din nou, o experienţă plăcută şi cu siguranţă le voi mai călca pragul, fie aici în Dorobanţi, fie în Centrul Vechi.
Despre restaurantul Burgerbar din Centrul Vechi am mai scris astă iarnă, când am fost acolo pentru prima dată şi am rămas plăcut impresionat.

Burgerbar

Sandalandala – the coolest new place in town (foto)

Galeria foto este la finalul articolului!

În Vama Veche…

Care de fapt e sat, nu oraş, dar ne permitem să folosim termenul town de dragul expresiei :D
Sandalandala noaptea
Am ajuns weekend-ul trecut în Vamă, chitit să merg la mare, indiferent ce-o fi. Că se anunţau ploi, furtuni, tunete, fulgere, nu m-a interesat nimic. Putea să şi ningă, mergeam acolo, stăteam pe-o terasă cu o bere şi mă uitam cum ninge vara în mare :))

În fine, n-am avut cu cine să merg, aşa că am plecat „singur” la mare şi am apelat la carpooling.ro, de unde am mai găsit 3 călători cu care să împart timpul şi costurile :)

Mi-am luat cu mine cortul şi toate cele, deşi nu ştiam unde o să stau. Dar citisem pe net despre Sandalandala şi m-am gândit că dacă găsesc loc liber, acolo mă instalez.
Ceea ce s-a şi întâmplat. Vineri noaptea am ajuns în Vama Veche şi m-am dus direct la camping.

Primele impresii

Era puţină coadă la intrare, lumea aştepta să facă check-in-ul. Angajaţii erau drăguţi şi săritori, iar fetele frumoase de-a dreptul :D
Am completat un formular specific unităţilor de cazare, apoi am plătit în avans 70 de lei pentru două zile, însemnând taxa de cort, taxa de persoană şi taxa de parcare a maşinii.

Am primit o brăţară (cum sunt la concerte) pe care trebuia să o ţin la mână pe perioada şederii, ceea ce mi s-a părut puţin neplăcut, pentru că m-am cam bronzat cu urmă :))
Însă i-am descoperit utilitatea când am ajuns în camping în prima dimineaţă şi era uşa încuiată. Atunci am observat că are pe ea un cod de bare şi că există un cititor de coduri la intrare, care, ca prin magie, mi-a deschis uşa :D

Când intri prima dată în curte la Sandalandala, observi ce frumos e aranjat, totul e făcut cu gust şi foarte îngrijit. Câţiva pereţi plini de sandale fac imediat legătura cu numele camping-ului.
Pluteşte un aer boem pe-acolo, atmosfera e relaxantă, în jur vezi oameni frumoşi, zâmbitori…

Ce mi-a plăcut

Mi-a plăcut foarte-foarte mult zona duşurilor şi a toaletelor, pentru că pe lângă amenajarea interesantă, curăţenia era la ea acasă. Iar mesajele de pe uşile toaletelor şi duşurilor erau… deliciu :))
Aş putea aminti hocus, pocus, preparatu’, vrei să stăm aici până la noapte?, ai venit cu tunu’?, chiar crezi că nu miroase?, salut, faţă pământie!, la toalete sau în doi vă stă mai bine goi, eşti frate cu-n ardei, scoatem furtunul, la duşuri. Dar vedeţi voi mai multe în galeria foto de la finalul articolului.
Continuă să citești

Facebook Save feature

Facebook Save featureTanaaaa, surle şi trâmbiţe!! Facebook începe să introducă pe şestache o funcţie nouă şi foarte mişto, extrem de utilă, numită Save. Facebook Save :D

Ce face funcţia asta? Păi… salvează link-uri, locuri, muzici, cărţi, filme, show-uri TV şi evenimente, într-un loc special amenajat denumit Saved, unde pot fi găsite şi citite atunci când ai timp, de pe orice device eşti logat în contul tău de Facebook.

Facebook Save feature
Nu, poze şi statusuri nu pot fi salvate, din păcate, deşi mi se pare că ar fi fost destul de util. Mai ales pentru statusuri.

Cum se salvează?

Pe timeline, se dă click pe săgeţica din colţul din dreapta sus al unei postări, şi apare acolo opţiunea de save. Sau poate să apară şi un buton pe care scrie Save.

Facebook Save featurePe mobil apare un semn care seamănă cu un steag de luptă, iar salvările pot fi accesate din meniul din dreapta sus, cum se poate vedea mai jos.

 Facebook Save feature Facebook Save feature

Eu pe 24 iunie am făcut prima salvare, când am vrut să dau attend la un eveniment, iar din greşeală i-am dat save. Apoi n-am mai găsit unde era salvat, că nu cred că erau accesibile salvările :)) Însă, e clar, cam pe atunci începeau să introducă această opţiune şi pregăteau terenul.

Aşadar, o funcţie foarte utilă, menită să ameninţe aplicaţii precum Pocket.

Puteţi citi şi un articol succint de prezentare al acestui feature şi pe blogul oficial al facebook.

Voi ce credeţi, vă este utilă această funcţie?

Luaţi de poftiţi: MTO

Băi, oameni buni (ca să-l citez pe Băsescu :)) ), uitaţi-vă la clipul ăsta… Priviţi expresiile faciale şi limbajul corpului, în general, pe care le fac măscăricii ăştia de Ponta şi Harvardiţa, şi aduceţi-vă aminte de cei mai proşti colegi pe care i-aţi avut vreodată în clasă, la şcoală, când erau ascultaţi… aşa-i că e o asemănare izbitoare??

Pe bune, a absolut halucinant ce se întâmplă. Nici măcar nu se pot controla, câtuşi de puţin. Un exemplu de neputinţă şi umilinţă mai mare decât acum nu ţin minte să fi văzut vreodată în politica românească.
Aţi putea spune, în primă fază, că e de râs. Însă, dacă ne gândim ce funcţii ocupă aceşti măscărici, ne dăm seama că e cam de plâns.

Iar de Ponta ăsta cu aerul lui infatuat, minciunile şi demagogia tipic populistă pe care o are infiptă până în măduva oaselor eu m-am săturat până peste cap!

O să lucrăm la toate…
O să ne descurcăm şi după noiembrie. Ţara asta se descurcă, nu e nimeni de neînlocuit. Nu vă faceţi griji! Mergem în direcţia bună.

Sigur, o să fie bine!!

Şi ascultaţi o promisiune de la mine: dacă Mickey Mouse iese preşedinte la toamnă, eu mă mut din ţara asta. Şi nu pentru că m-ar deranja atât de tare că ar fi el preşedinte, ci pentru că mi-ar părea rău pentru mine să fiu înconjurat de atâţia proşti.

P.S. Dacă vreţi să urmăriţi tot clipul cu MTO, vă las ataşată şi înregistrarea integrală:

Review: Grand Combo Diner (burger)

Cu toate că atmosfera şi aspectul nu duc neapărat cu gândul către un clasic diner american, Grand Combo Diner este un loc foarte plăcut pentru a lua masa în oraş dacă eşti în apropiere de Băneasa Shopping City.

Am ajuns acolo după ce am citit articolul de pe blogul lui Radu şi am zis că trebuie neapărat să testez şi eu, fiind mare amator de burgeri ca la mama lor. Mama lor, America, zic :D

Mâncarea

Tot la recomandarea lui Radu, dar şi pentru că era făcut cu sos barbeque, am ales The Voodoo Burger (40 lei), care conţinea 200g de carne, brânză cheddar, bacon, salată verde, roșii, castraveți murați și ceapă roșie. A venit însoţit de o porţie de cartofi prăjiţi (lăudaţi ca fiind proaspăt curăţaţi şi tăiaţi) şi o porţie mică-mică de salată coleslaw.

Burger Grand Combo Burger Grand Combo

Am mai cerut extra un sos sweet chili (4 lei), care a fost absolut grozav şi un sos cică foarte iute, Louisiana (4 lei), care avea un gust cam naşpa şi nici nu era prea iute (iar eu nu prea mănânc iute, de regulă). Bineînţeles, n-am putut să rezist să nu iau şi nişte rondele de ceapă (onion rings 7 lei).

Burger Grand Combo Grand Combo onion rings

Carnea am cerut-o făcută medium, şi chiar aşa a venit, cu un aspect rozaliu la mijloc.
A fost gustos burgerul, chiar acum îmi lasă gura apă pozele :))

Gramd Combo Burger

La sfârşit, a venit chelneriţa cu tava cu deserturile şi ni le-a prezentat pe toate. Am ales o tartă cu mere şi îngheţată (20 lei), care a fost foarte bună, dar n-am apucat s-o pozez pentru că Radu a băgat linguriţa-n ea la 2,5s după ce a fost aşezată pe masă. Iar eu m-am temut că n-o să mai rămână. Dar o puteţi vedea aici :D
Părerea mea este, totuşi, că nu prea face banii.

Apropo de bani…

notă de plată

E scump. 130 de lei pentru două persoane, cu un singur desert, mie mi se pare cam mult. E aproape comparativ cu Hard Rock Cafe

Pe bon vedeţi că am avut un discount de 25%, folosind codul de reducere „Combo251” (tot de pe blogul lui Radu, menţionat la începutul articolului; poate fi folosit 3 săptămâni începând cu 8 iulie) atunci când am făcut comanda. Deci toate preţurile care apar acolo conţin deja discount-ul :)

Locaţia

Grand Combo se află la etajul doi al mall-ului Băneasa, iar pe lângă restaurant am observat că au cinema, biliard şi o zonă tare mişto cu jocuri electronice (console, simulatoare auto etc.).

Restaurantul are o atmosferă plăcută, arată atent aranjat, curat, spaţios şi fără fum de ţigară. Servirea a fost ireproşabilă, dar era şi aproape gol. Oricum, personalul a fost foarte amabil.

Restaurant Grand Combo Diner

La toaletă n-am apucat să merg :))

În concluzie…

Mă tot gândesc dacă merită sau nu. Cu toate că a fost foarte bun, preţul mare şi localizarea din mall mă fac să mă gândesc de mai multe ori înainte de a alege Grand Combo pentru a mânca un burger.
Cu reducerea de 25% cred că voi mai merge, dar pe urmă… chiar nu ştiu. Probabil că mai răruţ, că-i mai drăguţ :D

Bloggers Open 2014

V-o spun din start, io sunt praf la tenis. Am jucat doar o dată sau de două ori, în perioada liceului şi-mi aduc aminte că m-am descurcat decent împotriva colegilor mei, la fel de noobi ca şi mine :))

Am acceptat provocarea asta să vedem ce iese. Şi-am zis de la început că nu contează ce fac la Bloggers Open, pentru că cineva trebuie să ocupe şi ultimul loc :))
Măcar poate am să impresionez prin apariţia-mi deosebită!

Aşadar, sâmbătă, ora 11:30, la GM Tennis (situat pe lângă Piaţa Presei Libere), vom fi acolo 36 de blogări, să vedem care-i mai bun :D

Puteţi să veniţi să mă susţineţi. Sunt locuri la liber pentru toate gagicile frumoase! :P Sau dacă sunteţi leneşi, urmăriţi hashtag-ul #bloggersopen14 pe reţelele de socializare.

De la Toma citire:

Turneele de bloggeri și bloggerițe se vor desfășura în paralel pe cele 6 terenuri de zgură ale bazei și sunt gândite în așa fel încât fiecare jucător să aibă parte de cât mai multă acțiune (număr de meciuri).

Sâmbătă vom avea grupe în care cei 36 de tenismeni/bloggeri se vor duela pentru puncte, iar duminică trecem la sistem eliminatoriu de la sferturi de finale în sus. Cum toată lumea câștigă când face mișcare, premii va primi toată lumea.

Orange și Samsung Galaxy K Zoom, partenerii evenimentului, au pregătit premii și surprize pentru toată lumea, de la jucători la susținători la hipsteri și corporatiști, eu unul sunt foarte entuziasmat și abia aștept să-i văd jucând pe curajoșii care au acceptat pună racheta pentru prima oară în mână în această săptămână și să se antreneze pentru a fi competitivi mâine și poimâine.

Ziua Tricolorului

steag_roAstăzi sărbătorim Ziua Tricolorului şi e un prilej bun să ne amintim că există ceva care ne uneşte ca naţiune…

Trebuie să ştiţi că drapelul României a fost folosit pentru prima dată de revoluţionarii de la 1848, însă culorile erau dispuse orizontal, iar în centru era scris în română, dar cu grafie slavonă: dreptate, frăţie.
Carol I este cel care a dispus aranjarea pe verticală a culorilor (după modelul mai multor state occidentale – Belgia, Franţa, Italia etc.), în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.

Acum, în ceea ce priveşte culorile, avem o mare problemă. Ele sunt definite în Monitorul Oficial ca albastru cobalt, galben crom şi roşu vermion, însă nu au un cod specific de culoare.
Asta a dus la un bâlci de steaguri, care mai de care mai albastre, mai galbene sau mai roşii. Este ruşinos că nu avem un steag bine-definit, iar pentru a spăla această ruşine trebuie neapărat modificată legea privind arborarea drapelului României, astfel încât să existe o standardizare a culorilor şi să avem un singur steag.

Pentru muult mai multe informaţii despre drapelul României, puteţi să intraţi pe pagina de Wikipedia. Chiar e interesant de citit :)

Mâine ne vedem la The Color Run!

Edit: Fotografiile de la The Color Run şi articolul le-am publicat pe blogul foto!
http://vladilas.ro/2014/04/color-run-bucuresti/

The Color Run

The Color Run – cunoscută și drept ”Happiest 5k on the Planet” – este o cursă euforică în culori, care celebrează sănătatea, bucuria și originalitatea.

Axată mai puțin pe timpii de alergare și mai mult pe distracția nebună, The Color Run™ este o cursă necronometrată de 5 kilometri, în cadrul căreia mii de participanți sunt vopsiți din cap până-n picioare în diverse culori, la finalul fiecărui kilometru parcurs.

Distracţia continuă şi după  încheierea cursei, cu un uriaş festival unde folosim din nou pudră colorată din belşug, pentru o explozie de fericire şi experienţe memorabile, fără a mai pune la socoteală milioanele de combinaţii de culori intense. Credeţi-ne, este cea mai tare petrecere post-5k din lume!

Avem doar două reguli, uşor de urmat:

  1. Începe cursa în haine albe.
  2. Treci linia de sosire scăldat în culori.

The Color Run™ a luat amploare odată cu lansarea sa, în ianuarie 2012 şi  a crescut de la peste 50 de evenimente şi 600.000 de participanţi în 2012 la mai mult de 100 de ediţii şi peste un milion de alergători în 2013.

Informaţii despre eveniment

Data: 26 aprilie 2014
Loc: Parcul Tineretului (intrarea de la liceul Gheorghe Şincai)

Descriere program în ziua cursei:

15:00 – Sosirea participanţilor
17:00 – Primul start – vor fi mai multe starturi, astfel încât în dreptul punctelor de culoare, fiecare să aibă parte de o experienţă cât mai intensă. Cursa este necompetitivă.
17:00 – 19:00 – The Color Run Experience: alergare/mers – pe traseul de 5km. La KM 1, 2, 3 şi 4 te aşteaptă valuri de culoare.
19:00 – 21:30 – The Color Run Festival: Un line-up de DJ, interacţiune cu cei mai tari instructori de dans şi fitness.
19:30 – The Color Run Explosion: Păstrează pudra pentru festival şi colorează-te în mii de combinaţii

Prin Bucureştii ce se duc… – Mahalaua Flămânda

Am avut plăcerea de a-i însoţi în acest weekend pe doi domni cu joben, Alberto Groşescu şi Edmond Niculuşcă, ghizii noştri prin Bucureştii ce se duc – astăzi, povestea Mahalalei Flămânda.

Localizare

Mahalaua Flămânda

Traseul s-a desfășurat în perimetrul străzilor Bibescu Vodă – Piața Unirii – Dealul Patriarhiei – str. Ienăchiță Văcărescu – str. Principatele Unite – str. Olimpului- Piața Concordiei – Calea Șerban Vodă, terminând de unde am început, pe str. Bibescu Vodă.

Viaţa în mahala

Am ascultat istorii și povești despre primele linii de tramvai din Capitală, despre covrigării, despre râul Dâmbovița, despre grădinile din București, despre drumul pe care au intrat în Capitală zeci de domnitori fanarioți, povești despre personalitățile de temut ale mahalalei, despre viața din timpul nopții prin marginea orașului București, devenită astăzi centrul Capitalei, dar și despre meșteșugarii și comercianții de cartier din timpurile trecute ale orașului.

Spre exemplu, în mahalalele sărace cârciuma era punctul de referinţă, respectiv cârciumarul era cea mai importantă persoană, pe când în mahalalele mai bogate, acest rol îl aveau biserica sau preotul.
La început nu exista o împărţire administrativă, casele nu aveau numere, iar localizarea se făcea în fucţie de cârciumă/biserică: de la cârciuma lui Vasile, a treia casă pe stânga, în deal. Cam la fel e şi acum în satul românesc :)

Dar destul cu vorba, vă las cu o scurtă galerie de poze, în care veţi vedea detalii din Bucureştii de altădată, cum ar fi stâlpi de lemn din perioada interbelică existenţi şi astăzi, casa arhitectului Castelului Peleş, Karel Liman, şi altele…


Garantez că e super-fain şi interesant, în măsura în care vă pasionează istoria, oraşul, dorinţa de a cunoaşte lucruri necunoscute majorităţii. Eu am aflat o groază de chestii noi, am descoperit locuri despre care nu bănuiam că există, am ascultat poveşti şi istorii din mahala şi abia aştept următoarele trasee culturale.

A.R.C.E.N. – Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate

Din păcate, acesta a fost ultimul weekend în care s-a vizitat Mahalaua Flămânda, dar în luna mai se va continua proiectul „Prin Bucureştii ce se duc…” cu povestea Mahalalei Mătăsari, care cred că va fi cel puţin la fel de grozavă :)

Dacă vreţi să fiţi la curent cu activitatea A.R.C.E.N., puteţi să vă abonaţi la newsletter pe site-ul lor, arcen.info, sau îi puteţi urmări pe pagina de Facebook.