În ziua alegerilor din mai 1990, cotidianul „independent” Adevărul (fostul Scânteia) lăsa prima pagină albă, cu un text mic plasat dubios: Avem nevoie de linişte, oameni buni!
Întâmplător sau nu, sloganul FSN-ului prin candidatul Ion Iliescu era Avem nevoie de linişte.

Continuând apoi cu alegerile din septembrie 1992, Ion Iliescu a mizat din nou pe linişte, cu sloganul: Un preşedinte pentru liniştea noastră.

În noiembrie 2004, când Adrian Năstase pierdea în faţa lui Traian Băsescu, acesta a făcut următoarea declaraţie: „Nu ne putem permite un președinte care să facă numai scandaluri, care să genereze crize, avem nevoie de liniște, avem nevoie de responsabilitate.”.

Mircea Geoană a fost primul care a renunţat parţial la linişte, promovând ideea unităţii. Iată ce declarat în noiembrie 2009: „Cred cu tărie că, în acest moment de cumpănă pentru ţara noastră, trebuie să ne unim şi voi fi un preşedinte al unităţii românilor. După prea mulţi ani de dezbinare şi de scandal, România simte nevoia, românii simt nevoia să ne unim şi să mergem împreună mai departe.”.

Şi iată-ne acum, în noiembrie 2014, când Victor Ponta preia ambele idei ale PSD-ului din 1990 până acum, şi anume liniştea şi unitatea. Promovându-se drept Preşedintele care uneşte, în această seară a dat şi o declaraţie explicită, prin mesajul adresat românilor la dezbaterea de la B1 TV: „După 10 ani de dezbinare România are o şansă extraordinară să meargă în direcţia bună. Am dat înapoi pensiile, salariile, România are nevoie de linişte şi dialog.”

Departe de a-l susţine pe Traian Băsescu, închei însă cu o declaraţie de-ale sale, din ianuarie 2014: “E visul iliescian. Aţi văzut hoţ care aprinde luminile şi dă drumul la muzică? Nu cred că garantarea liniştii e atributul viitorului preşedinte, ci continuarea procesului de reformă, care nu se poate face în linişte.”